O definiție pentru ștempelui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A ȘTEMPELUÍ ~iésc tranz. reg. v. A ȘTAMPILA. /<germ. Stempeln

Intrare: ștempelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștempelui
  • ștempeluire
  • ștempeluit
  • ștempeluitu‑
  • ștempeluind
  • ștempeluindu‑
singular plural
  • ștempeluiește
  • ștempeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempeluiesc
(să)
  • ștempeluiesc
  • ștempeluiam
  • ștempeluii
  • ștempeluisem
a II-a (tu)
  • ștempeluiești
(să)
  • ștempeluiești
  • ștempeluiai
  • ștempeluiși
  • ștempeluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempeluiește
(să)
  • ștempeluiască
  • ștempeluia
  • ștempelui
  • ștempeluise
plural I (noi)
  • ștempeluim
(să)
  • ștempeluim
  • ștempeluiam
  • ștempeluirăm
  • ștempeluiserăm
  • ștempeluisem
a II-a (voi)
  • ștempeluiți
(să)
  • ștempeluiți
  • ștempeluiați
  • ștempeluirăți
  • ștempeluiserăți
  • ștempeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempeluiesc
(să)
  • ștempeluiască
  • ștempeluiau
  • ștempelui
  • ștempeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)