2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTÉCHER s. n. v. ștecăr.

ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [Var.: ștécher s. n.] – Din germ. Stecker.

ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă de curent. [Var.: ștécher s. n.] – Din germ. Stecker.

ștecăr sn [At: PREDA, R. 61 / V: ~echer / Pl: ~e / E: ger Stecker] 1 Piesă la capătul unui șnur electric, care face contactul cu rețeaua electrică (prin intermediul prizei de curent) Si: fișă (8). 2 (îs) Triplu ~ Dispozitiv care permite racordarea simultană a trei ștecăre (1) la aceeași priză de curent.

ȘTÉCĂR, ștecăre, s. n. Piesă la capătul unui șnur prin care se face legătura între o lampă sau alt aparat electric și priza de curent. – V. fișă.

ȘTÉCĂR s.n. Piesă montată de obicei la capătul unui șnur, care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent. [Var. ștecher s.n. / < germ. Stecker].

ȘTÉCĂR s. n. piesă montată la capătul unui șnur care face contactul dintre un aparat electric și priza de curent; fișă (2). ♦ triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ștecăre la aceeași priză. (< germ. Stecker)

ȘTÉCĂR ~e n. Piesă fixată la capătul unui șnur electric care face contactul între priză și un receptor (aparat de radio, televizor, reșou etc.); fișă. /<germ. Stecker


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștecher, ștecheri s. m. (adol., glum.) om glumeț, descurcăreț.

Intrare: ștecher
ștecher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ștecăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștecăr
  • ștecărul
  • ștecăru‑
plural
  • ștecăre
  • ștecărele
genitiv-dativ singular
  • ștecăr
  • ștecărului
plural
  • ștecăre
  • ștecărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștecher
  • ștecherul
  • ștecheru‑
plural
  • ștechere
  • ștecherele
genitiv-dativ singular
  • ștecher
  • ștecherului
plural
  • ștechere
  • ștecherelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștecăr ștecher

  • 1. Piesă la capătul unui șnur, care face contactul între un aparat electric și priza de curent; fișă (2.) de curent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fișă
    • 1.1. Triplu ștecăr = dispozitiv pentru racordarea simultană a trei ștecăre la aceeași priză.
      surse: MDN '00

etimologie: