2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștecăli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ? / E: mg stikkel] (Ban) A broda (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștecălí, ștecălésc, vb. IV (reg.) a broda.

Intrare: ștecălit
ștecălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștecălit
  • ștecălitul
  • ștecălitu‑
  • ștecăli
  • ștecălita
plural
  • ștecăliți
  • ștecăliții
  • ștecălite
  • ștecălitele
genitiv-dativ singular
  • ștecălit
  • ștecălitului
  • ștecălite
  • ștecălitei
plural
  • ștecăliți
  • ștecăliților
  • ștecălite
  • ștecălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ștecăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștecăli
  • ștecălire
  • ștecălit
  • ștecălitu‑
  • ștecălind
  • ștecălindu‑
singular plural
  • ștecălește
  • ștecăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștecălesc
(să)
  • ștecălesc
  • ștecăleam
  • ștecălii
  • ștecălisem
a II-a (tu)
  • ștecălești
(să)
  • ștecălești
  • ștecăleai
  • ștecăliși
  • ștecăliseși
a III-a (el, ea)
  • ștecălește
(să)
  • ștecălească
  • ștecălea
  • ștecăli
  • ștecălise
plural I (noi)
  • ștecălim
(să)
  • ștecălim
  • ștecăleam
  • ștecălirăm
  • ștecăliserăm
  • ștecălisem
a II-a (voi)
  • ștecăliți
(să)
  • ștecăliți
  • ștecăleați
  • ștecălirăți
  • ștecăliserăți
  • ștecăliseți
a III-a (ei, ele)
  • ștecălesc
(să)
  • ștecălească
  • ștecăleau
  • ștecăli
  • ștecăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)