ștangă sf [At: LB / V: (reg) st~, stean~, ~glă, ~gle, ștean~ / Pl: ștăngi / E: ger Stange] 1 (Pop) Bară de metal Si: (pop) drug (1), rangă. 2 (Trs) Fus al valului de la moara de apă. 3 (Reg) Bară de lemn care transmite mișcarea de la roata numită buzdugan la jugul cu pânză al ferăstrăului.

ȘTANGĂ, ștăngi, s. f. Bară de oțel; drug, rangă. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, L. 90.

ȘTANGĂ ștăngi f. pop. Bară de fier teșită la un capăt și folosită la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; rangă. /<germ. Stange

ștángă f., pl. ștăngĭ (germ. stange. V. steag). Est. Drug, prăjină de fer (ca cea de deasupra vagonuluĭ de tranvaĭ).

stangă sf vz ștangă

ștanglă sf vz ștangă

ștangle sf vz ștangă

șteangă sf vz ștangă

ștangă (pop.) s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi

ștangă (pop.) s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi

ștangă s. f., g.-d. art. ștăngii; pl. ștăngi

ștangă

ȘTANGĂ s. v. rangă.

ștangă s. v. RANGĂ.

ștangă (-ăngi), s. f. – Bară de fier. Germ. Stange (Iordan, Dift., 87).

ștangă, ștăngi, s.f. (pop.) 1. bară de metal; drug, rangă. 2. (reg.) fusul valului de la moara cu apă. 3. (reg.) bară de lemn care transmite mișcarea de la roată la pânza joagărului.

ștangă, ștăngi s. f. (intl.) 1. minciună. 2. relație.

a băga o ștangă (cuiva) expr. (intl.) 1. a influența (pe cineva) în luarea unei decizii. 2. a vorbi de rău (pe cineva).