2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștafie sf vz stafie

STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.

STAFÍE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.

STAFÍE, stafii, s. f. Fantomă, nălucă, vedenie, strigoi. Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. ◊ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane bătrîne, scheletice. Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. contemporanul, VII 489. – Accentuat și: stáfie. - Variante: (învechit) stahíe (RUSSO, S. 100, ALECSANDRI, T. I 204, NEGRUZZI, S. I 206), ștáfie (NEGRUZZI, S. II 121) s. f.

STAHÍE s. f. v. stafie.

STAHÍE s. f. v. stafie.

STAFÍE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo

stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].

stáhie (Mold. Munt. est), stáfie (Munt. est) și stafíe (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoiheion] element, spirit, stahie; alb. stihi, stihĭó, stahie. V. stihie). Geniŭ (spirit) care, după credința poporuluĭ, locuĭește pin ruine și alte locurĭ fioroase: badea Ion se teme răŭ de stahiĭ! – Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și spáfie (Bz.). V. strigoĭ nălucă, schimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile

stafíe s. f., art. stafía, g.-d. art. stafíei; pl. stafíi, art. stafíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STAFÍE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.

STAFIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 2. strigoi, (pop.) moroi, pricolici, vîrcolac, (Transilv.) șișcoi.

Intrare: ștafie
ștafie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stafie
  • pronunție: stafie, stafie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stafie
  • stafia
plural
  • stafii
  • stafiile
genitiv-dativ singular
  • stafii
  • stafiei
plural
  • stafii
  • stafiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștafie
  • ștafia
plural
  • ștafii
  • ștafiile
genitiv-dativ singular
  • ștafii
  • ștafiei
plural
  • ștafii
  • ștafiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stahie
  • stahia
plural
  • stahii
  • stahiile
genitiv-dativ singular
  • stahii
  • stahiei
plural
  • stahii
  • stahiilor
vocativ singular
plural

stafie ștafie stahie

  • 1. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fantomă nălucă strigoi vedenie 3 exemple
    exemple
    • Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69.
      surse: DLRLC
    • Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45.
      surse: DLRLC
    • Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar Persoană urâtă (și slabă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. CONTEMPORANUL, VII 489.
        surse: DLRLC

etimologie: