2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stronța v vz șpronța

șpronța [At: ARVINTE TERM. 35 / V: (reg) sp~, str~, ștr~ / Pzi: ez / E: șpronț] (Buc; Mar) 1 vt (C. i. bușteni) A rotunji cu toporul la capete Si: (reg) a șpențăla, a șpraițui (5), a șprănțuri, a șpronțui. 2 vrr (D. bușteni; îf ștronța) A se ciocni unul de altul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPRONȚÁ vb. v. olări, teși.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpronțá, șpronțéz, vb. I (reg.) 1. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțuri, a șprănțuri, a șpraițui. 2. (refl.; despre bușteni; în forma: ștronța) a se lovi cap la cap, a se ciocni.

șpronțá, șpronțez, vb. tranz. – (reg.) A rotunji buștenii cu toporul, la capete (Maram., Trans., Bucov.). – Din șpronț „buștean rotunjit la capete” (cf. spirholț < germ. Spierholz) (MDA).

Intrare: șpronțat
șpronțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpronțat
  • șpronțatul
  • șpronțatu‑
  • șpronța
  • șpronțata
plural
  • șpronțați
  • șpronțații
  • șpronțate
  • șpronțatele
genitiv-dativ singular
  • șpronțat
  • șpronțatului
  • șpronțate
  • șpronțatei
plural
  • șpronțați
  • șpronțaților
  • șpronțate
  • șpronțatelor
vocativ singular
plural
șpronțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpronțare
  • șpronțarea
plural
  • șpronțări
  • șpronțările
genitiv-dativ singular
  • șpronțări
  • șpronțării
plural
  • șpronțări
  • șpronțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpronța
verb (VT201)
Surse flexiune: DRAM 2015, DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpronța
  • șpronțare
  • șpronțat
  • șpronțatu‑
  • șpronțând
  • șpronțându‑
singular plural
  • șpronțea
  • șpronțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpronțez
(să)
  • șpronțez
  • șpronțam
  • șpronțai
  • șpronțasem
a II-a (tu)
  • șpronțezi
(să)
  • șpronțezi
  • șpronțai
  • șpronțași
  • șpronțaseși
a III-a (el, ea)
  • șpronțea
(să)
  • șpronțeze
  • șpronța
  • șpronță
  • șpronțase
plural I (noi)
  • șpronțăm
(să)
  • șpronțăm
  • șpronțam
  • șpronțarăm
  • șpronțaserăm
  • șpronțasem
a II-a (voi)
  • șpronțați
(să)
  • șpronțați
  • șpronțați
  • șpronțarăți
  • șpronțaserăți
  • șpronțaseți
a III-a (ei, ele)
  • șpronțea
(să)
  • șpronțeze
  • șpronțau
  • șpronța
  • șpronțaseră
stronța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)