4 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui1.

ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui2.

șprițuire1 sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: șprițui1] (Reg) Amestecare a vinului cu sifon sau cu apă minerală Si: (reg) șprițuială1.

șprițuire2 sf [At: DEX. / Pl: ~ri / E: șprițui2] (Reg) 1 Stropire a viței de vie cu vermorelul Si: (reg) șprițuială2 (1). 2 (În exploatarea lemnului) Operație de udare cu apă a ulucului, pentru a ușura alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițuială2 (2).

ȘPRIȚUÍRE1, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a se șprițui1 și rezultatul ei. – V. șprițui1.

ȘPRIȚUÍRE2, șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui2 și rezultatul ei. – V. șprițui2.

ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. [Pr.: -țu-i] – Din germ. spritzen.

ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. [Pr.: -țu-i] – Șpriț1 + suf. -ui.

șprițui1 [At: P. CONSTANT, O. 17 / V: (rar) sp~, (reg) șpârț~ / Pzi: ~esc / E: șpriț1 + -ui] 1 vr (Fam) A consuma șpriț1 (1) sau alte băuturi alcoolice. 2 vr (Pex; fam) A se ameți de șpriț1 (1). 3 vt (Mun; c. i. vin) A amesteca cu sifon sau cu apă minerală.

șprițui2 vt [At: ALR SN I h 226 / Pzi: ~esc, (reg) ~rițui / E: ger spritzen] 1 (Ban; Trs; c. i. vița de vie) A stropi cu vermorelul. 2 (Buc; în exploatarea lemnului) A turna apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor. 3 (Buc) A face animalelor spălături interne cu șprițul5 (3). 4 (Reg; c. i. pereți) A tencui.

ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.

ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen.

ȘPRIȚUÍ, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid dintr-o stropitoare.

ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen)

A ȘPRIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + suf. ~ui

A SE ȘPRIȚUÍ mă ~iésc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri

șprițuíre s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri

șprițuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 să șprițuiáscă

șprițuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiáscă

arată toate definițiile

Intrare: șprițuire (consumare)
șprițuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șprițuire
  • șprițuirea
plural
  • șprițuiri
  • șprițuirile
genitiv-dativ singular
  • șprițuiri
  • șprițuirii
plural
  • șprițuiri
  • șprițuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șprițuire (stropire)
șprițuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șprițuire
  • șprițuirea
plural
  • șprițuiri
  • șprițuirile
genitiv-dativ singular
  • șprițuiri
  • șprițuirii
plural
  • șprițuiri
  • șprițuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șprițui (bea)
șprițui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șprițui
  • șprițuire
  • șprițuit
  • șprițuitu‑
  • șprițuind
  • șprițuindu‑
singular plural
  • șprițuiește
  • șprițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șprițuiesc
(să)
  • șprițuiesc
  • șprițuiam
  • șprițuii
  • șprițuisem
a II-a (tu)
  • șprițuiești
(să)
  • șprițuiești
  • șprițuiai
  • șprițuiși
  • șprițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șprițuiește
(să)
  • șprițuiască
  • șprițuia
  • șprițui
  • șprițuise
plural I (noi)
  • șprițuim
(să)
  • șprițuim
  • șprițuiam
  • șprițuirăm
  • șprițuiserăm
  • șprițuisem
a II-a (voi)
  • șprițuiți
(să)
  • șprițuiți
  • șprițuiați
  • șprițuirăți
  • șprițuiserăți
  • șprițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șprițuiesc
(să)
  • șprițuiască
  • șprițuiau
  • șprițui
  • șprițuiseră
Intrare: șprițui (stropi)
șprițui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șprițui
  • șprițuire
  • șprițuit
  • șprițuitu‑
  • șprițuind
  • șprițuindu‑
singular plural
  • șprițuiește
  • șprițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șprițuiesc
(să)
  • șprițuiesc
  • șprițuiam
  • șprițuii
  • șprițuisem
a II-a (tu)
  • șprițuiești
(să)
  • șprițuiești
  • șprițuiai
  • șprițuiși
  • șprițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șprițuiește
(să)
  • șprițuiască
  • șprițuia
  • șprițui
  • șprițuise
plural I (noi)
  • șprițuim
(să)
  • șprițuim
  • șprițuiam
  • șprițuirăm
  • șprițuiserăm
  • șprițuisem
a II-a (voi)
  • șprițuiți
(să)
  • șprițuiți
  • șprițuiați
  • șprițuirăți
  • șprițuiserăți
  • șprițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șprițuiesc
(să)
  • șprițuiască
  • șprițuiau
  • șprițui
  • șprițuiseră
șprițui2 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șprițui
  • șprițuire
  • șprițuit
  • șprițuitu‑
  • șprițuind
  • șprițuindu‑
singular plural
  • șprițuie
  • șprițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șprițui
(să)
  • șprițui
  • șprițuiam
  • șprițuii
  • șprițuisem
a II-a (tu)
  • șprițui
(să)
  • șprițui
  • șprițuiai
  • șprițuiși
  • șprițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șprițuie
(să)
  • șprițuie
  • șprițuia
  • șprițui
  • șprițuise
plural I (noi)
  • șprițuim
(să)
  • șprițuim
  • șprițuiam
  • șprițuirăm
  • șprițuiserăm
  • șprițuisem
a II-a (voi)
  • șprițuiți
(să)
  • șprițuiți
  • șprițuiați
  • șprițuirăți
  • șprițuiserăți
  • șprițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șprițuie
(să)
  • șprițuie
  • șprițuiau
  • șprițui
  • șprițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șprițuire (consumare)

  • 1. Acțiunea de a se șprițui (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

șprițuire (stropire)

  • 1. Acțiunea de a se șprițui (1.) și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

șprițui (bea)

etimologie:

șprițui (stropi)

  • 1. tranzitiv A stropi cu un lichid.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
  • 2. tranzitiv A prelucra cu șprițuitorul (suprafețe ale unor piese).
    exemple
    • spriț + sufix -ui
      surse: NODEX

etimologie: