2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpraițuit, ~ă a [At: ARVINTE, TERM. 81 / V: (reg) ~răi~ / Pl: ~iți, ~e / E: șpraițui] (Reg; d. drumuri forestiere) Pe care au fost așezate de-a curmezișul șpraițuri (6).

ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen.

ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din germ. spreizen.

șpraițui vt [At: DM / V: (reg) ~răi~ / Pzi: ~esc / E: șpraiț + -ui] 1 (C. i. pereții unei săpături, porțiuni dintr-o construcție etc.) A sprijini (temporar) cu șpraițuri (1). 2 (Buc; c. i. buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) A înțepeni folosind șpraițuri 3 (Reg; c. i. pereți; îf șprăițui) A șipcui (1). 4 (Reg; c. i. drumuri forestiere; îaf) A acoperi cu șpraițuri (6) dispuse la anumite intervale, pentrua înlesni târârea buștenilor. 5 (Buc; prin confuzie cu șprănțui; c. i. bușteni) A șpronța (1).

ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV. Tranz. A sprijini temporar malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție cu ajutorul unor grinzi sau scînduri.

ȘPRAIȚUÍ vb. tr. a sprijini temporar cu șpraițuri cofrajele unei construcții sau o săpătură. (< germ. spreizen)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șpraițuí (a ~) (reg.) (șprai-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 să șpraițuiáscă

șpraițuí vb. (sil. șprai-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpraițuiésc, imperf. 3 sg. șpraițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpraițuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpraițuí, șpraițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele. 2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele. 3. (în forma: șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale. 4. (în forma: șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui. 5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța.

Intrare: șpraițuit
șpraițuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpraițuit
  • șpraițuitul
  • șpraițuitu‑
  • șpraițui
  • șpraițuita
plural
  • șpraițuiți
  • șpraițuiții
  • șpraițuite
  • șpraițuitele
genitiv-dativ singular
  • șpraițuit
  • șpraițuitului
  • șpraițuite
  • șpraițuitei
plural
  • șpraițuiți
  • șpraițuiților
  • șpraițuite
  • șpraițuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpraițui
  • silabație: șprai-țu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpraițui
  • șpraițuire
  • șpraițuit
  • șpraițuitu‑
  • șpraițuind
  • șpraițuindu‑
singular plural
  • șpraițuiește
  • șpraițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpraițuiesc
(să)
  • șpraițuiesc
  • șpraițuiam
  • șpraițuii
  • șpraițuisem
a II-a (tu)
  • șpraițuiești
(să)
  • șpraițuiești
  • șpraițuiai
  • șpraițuiși
  • șpraițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpraițuiește
(să)
  • șpraițuiască
  • șpraițuia
  • șpraițui
  • șpraițuise
plural I (noi)
  • șpraițuim
(să)
  • șpraițuim
  • șpraițuiam
  • șpraițuirăm
  • șpraițuiserăm
  • șpraițuisem
a II-a (voi)
  • șpraițuiți
(să)
  • șpraițuiți
  • șpraițuiați
  • șpraițuirăți
  • șpraițuiserăți
  • șpraițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpraițuiesc
(să)
  • șpraițuiască
  • șpraițuiau
  • șpraițui
  • șpraițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpraițui

  • 1. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: