2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șporoli vt [At: L. ROM. 1966, 139 / V: (reg) sp~, șpărălui, ~răli, ~rlui, șpurlui, șpuruli / Pzi: ~lesc / E: mg spórol] (Trs; Mar) 1 (C. i. bani) A economisi (4). 2 (C. i. bunuri materiale) A cruța (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPOROLÍ vb. v. acumula, aduna, agonisi, economisi, face, strânge.

șporoli vb. v. ACUMULA. ADUNA. AGONISI. ECONOMISI. FACE. STRÎNGE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șporolí, șporolesc, (șpurlui), vb. tranz. – (reg.) A economisi bani și bunuri materiale: „Și vara șpurluie lemne, că nu erau lemne...” (Apșa de Jos). (Trans., Maram.). – Din magh. spórol (MDA).

Intrare: șporoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DRAM 2015
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șporoli
  • șporolire
  • șporolit
  • șporolitu‑
  • șporolind
  • șporolindu‑
singular plural
  • șporolește
  • șporoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șporolesc
(să)
  • șporolesc
  • șporoleam
  • șporolii
  • șporolisem
a II-a (tu)
  • șporolești
(să)
  • șporolești
  • șporoleai
  • șporoliși
  • șporoliseși
a III-a (el, ea)
  • șporolește
(să)
  • șporolească
  • șporolea
  • șporoli
  • șporolise
plural I (noi)
  • șporolim
(să)
  • șporolim
  • șporoleam
  • șporolirăm
  • șporoliserăm
  • șporolisem
a II-a (voi)
  • șporoliți
(să)
  • șporoliți
  • șporoleați
  • șporolirăți
  • șporoliserăți
  • șporoliseți
a III-a (ei, ele)
  • șporolesc
(să)
  • șporolească
  • șporoleau
  • șporoli
  • șporoliseră
Intrare: șporolit
șporolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șporolit
  • șporolitul
  • șporolitu‑
  • șporoli
  • șporolita
plural
  • șporoliți
  • șporoliții
  • șporolite
  • șporolitele
genitiv-dativ singular
  • șporolit
  • șporolitului
  • șporolite
  • șporolitei
plural
  • șporoliți
  • șporoliților
  • șporolite
  • șporolitelor
vocativ singular
plural
șporolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șporolire
  • șporolirea
plural
  • șporoliri
  • șporolirile
genitiv-dativ singular
  • șporoliri
  • șporolirii
plural
  • șporoliri
  • șporolirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)