2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpontui af [At: CHEST. II, 236/171 / Pl: ~te / E: șpont2 cf șpontui] (Mol; d. șindrile 1) Îmbinată2.

șpontui vt [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pzi: ~esc / E: șpont2 + -ui cf ger spunden] (Reg; c. i. tablele unei plute) A îmbina cu ajutorul șponturilor2 (2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpontuítă, -e, adj. f. (reg.; despre șindrile) îmbinată.

șpontuí, șpontuiésc, vb. IV (reg.; despre tablele unei plute) a îmbina cu ajutorul șponturilor tablelor plutelor.

Intrare: șpontuită
șpontuită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpontui
  • șpontuita
plural
  • șpontuite
  • șpontuitele
genitiv-dativ singular
  • șpontuite
  • șpontuitei
plural
  • șpontuite
  • șpontuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpontuit
șpontuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpontuit
  • șpontuitul
  • șpontuitu‑
  • șpontui
  • șpontuita
plural
  • șpontuiți
  • șpontuiții
  • șpontuite
  • șpontuitele
genitiv-dativ singular
  • șpontuit
  • șpontuitului
  • șpontuite
  • șpontuitei
plural
  • șpontuiți
  • șpontuiților
  • șpontuite
  • șpontuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)