10 definiții pentru șpighel (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen].

șpighel2 sn [At: (a. 1766) IORGA. S. D. XII, 81 / V: (îvr) spigel / Pl: ~e / E: ger Spiegel] (Gmî; rar) Oglindă.

șpighel1 sn [At: MDT / Pl: ? / E: ger Spiegel (eisen)] Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.

ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Germ. Spiegel.

ȘPÍGHEL s.n. (Metal.) Aliaj format din fier, carbon, siliciu, mangan și fosfor. [Pl. -le, -luri. / < germ. Spiegel].

ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpíghel, șpíghele, s.n. (înv.) oglindă.

Intrare: șpighel (pl. -uri)
șpighel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpighel
  • șpighelul
  • șpighelu‑
plural
  • șpigheluri
  • șpighelurile
genitiv-dativ singular
  • șpighel
  • șpighelului
plural
  • șpigheluri
  • șpighelurilor
vocativ singular
plural
șpighel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpighel
  • șpighelul
  • șpighelu‑
plural
  • șpighele
  • șpighelele
genitiv-dativ singular
  • șpighel
  • șpighelului
plural
  • șpighele
  • șpighelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpighel

  • 1. (numai) singular Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: