2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpicului vt [At: ALR II, 3725/362 / Pzi: șpicului / E: ns cf șpicula] (Reg) A trăda.

șpic s [At: ANON. CAR. / V: (înv) sp~ / Pl: ? / E: ger Spik] (Bot; Ban; Trs; gmî) Levănțică (Lavandula vera).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPIC s. v. lavandă, levănțică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpiculuí, șpiculuiésc, vb. IV (reg.; despre bucăți de carne) a împăna.

Intrare: șpicului
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpicului
  • șpiculuire
  • șpiculuit
  • șpiculuitu‑
  • șpiculuind
  • șpiculuindu‑
singular plural
  • șpiculuiește
  • șpiculuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpiculuiesc
(să)
  • șpiculuiesc
  • șpiculuiam
  • șpiculuii
  • șpiculuisem
a II-a (tu)
  • șpiculuiești
(să)
  • șpiculuiești
  • șpiculuiai
  • șpiculuiși
  • șpiculuiseși
a III-a (el, ea)
  • șpiculuiește
(să)
  • șpiculuiască
  • șpiculuia
  • șpicului
  • șpiculuise
plural I (noi)
  • șpiculuim
(să)
  • șpiculuim
  • șpiculuiam
  • șpiculuirăm
  • șpiculuiserăm
  • șpiculuisem
a II-a (voi)
  • șpiculuiți
(să)
  • șpiculuiți
  • șpiculuiați
  • șpiculuirăți
  • șpiculuiserăți
  • șpiculuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpiculuiesc
(să)
  • șpiculuiască
  • șpiculuiau
  • șpicului
  • șpiculuiseră
Intrare: șpic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpic
  • șpicul
  • șpicu‑
plural
  • șpici
  • șpicii
genitiv-dativ singular
  • șpic
  • șpicului
plural
  • șpici
  • șpicilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)