2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpicălui vt [At: KLEIN, D. 425 / Pzi: ~esc / E: mg spékel] (Trs; c. i. bucăți de carne) A împăna cu ajutorul șpicălăului.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ȘPICĂLUÍRE s. f. v. șpicălui. [Sinonime]

Intrare: șpicăluire
șpicăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpicăluire
  • șpicăluirea
plural
  • șpicăluiri
  • șpicăluirile
genitiv-dativ singular
  • șpicăluiri
  • șpicăluirii
plural
  • șpicăluiri
  • șpicăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpicălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpicălui
  • șpicăluire
  • șpicăluit
  • șpicăluitu‑
  • șpicăluind
  • șpicăluindu‑
singular plural
  • șpicăluiește
  • șpicăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpicăluiesc
(să)
  • șpicăluiesc
  • șpicăluiam
  • șpicăluii
  • șpicăluisem
a II-a (tu)
  • șpicăluiești
(să)
  • șpicăluiești
  • șpicăluiai
  • șpicăluiși
  • șpicăluiseși
a III-a (el, ea)
  • șpicăluiește
(să)
  • șpicăluiască
  • șpicăluia
  • șpicălui
  • șpicăluise
plural I (noi)
  • șpicăluim
(să)
  • șpicăluim
  • șpicăluiam
  • șpicăluirăm
  • șpicăluiserăm
  • șpicăluisem
a II-a (voi)
  • șpicăluiți
(să)
  • șpicăluiți
  • șpicăluiați
  • șpicăluirăți
  • șpicăluiserăți
  • șpicăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șpicăluiesc
(să)
  • șpicăluiască
  • șpicăluiau
  • șpicălui
  • șpicăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)