2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui.

ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui.

șperțui vt [At: IORDAN, STIL. 372 / Pzi: ~esc / E: șperț + -ui] (Fam; c. i. persoane) A da șperț (1) Vz a mitui.

ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A mitui, a da șperț.

A ȘPERȚUÍ ~iésc tranz. (persoane) pop. A câștiga de partea sa prin șperț; a mitui. /șperț + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șperțuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 să șperțuiáscă

șperțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șperțuiésc, imperf. 3 sg. șperțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șperțuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPERȚUÍ vb. a mitui, (astăzi rar) a sfănțui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.)

ȘPERȚUI vb. a mitui, (astăzi rar) a sfănțui, (înv.) a mîzdi, (fig.) a unge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.)

Intrare: șperțuire
șperțuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperțuire
  • șperțuirea
plural
  • șperțuiri
  • șperțuirile
genitiv-dativ singular
  • șperțuiri
  • șperțuirii
plural
  • șperțuiri
  • șperțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șperțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șperțui
  • șperțuire
  • șperțuit
  • șperțuitu‑
  • șperțuind
  • șperțuindu‑
singular plural
  • șperțuiește
  • șperțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șperțuiesc
(să)
  • șperțuiesc
  • șperțuiam
  • șperțuii
  • șperțuisem
a II-a (tu)
  • șperțuiești
(să)
  • șperțuiești
  • șperțuiai
  • șperțuiși
  • șperțuiseși
a III-a (el, ea)
  • șperțuiește
(să)
  • șperțuiască
  • șperțuia
  • șperțui
  • șperțuise
plural I (noi)
  • șperțuim
(să)
  • șperțuim
  • șperțuiam
  • șperțuirăm
  • șperțuiserăm
  • șperțuisem
a II-a (voi)
  • șperțuiți
(să)
  • șperțuiți
  • șperțuiați
  • șperțuirăți
  • șperțuiserăți
  • șperțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șperțuiesc
(să)
  • șperțuiască
  • șperțuiau
  • șperțui
  • șperțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șperțui

  • 1. A da șperț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mitui

etimologie:

  • Șperț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98