ȘOVINISM s. n. Ideologie și politică de ațâțare a urii și dușmăniei între națiuni și popoare, de propagare a ideii superiorității unei națiuni asupra altora, de promovare a exclusivismului și intoleranței naționale; naționalism extremist. – Din fr. chauvinisme.

șovinism sn [At: CARAGIALE, O. IV, 36 / Pl: (rar) ~e / E: fr chauvinisme] 1 Atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și a intoleranței naționale. 2 (Pex) Naționalism extremist.

ȘOVINISM s. n. Atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și intoleranței naționale; naționalism extremist. – Din fr. chauvinisme.

ȘOVINISM s. n. Naționalism extremist, care ațîță ura și dușmănia între naționalități, propagă rasismul și exclusivismul național. Orice manifestare de șovinism, ură de rasă, ură națională sau propagandă naționalistă șovină este pedepsită de lege. CONST. R.P.R. 38. Scriitorului rus i-a fost străin șovinismul, socotindu-l ca o infirmitate, ca o dezonoare. SADOVEANU, E. 191.

ȘOVINISM s.n. Naționalism extremist care are drept scop ațîțarea vrajbei naționale și a urii între popoare sau între naționalități conlocuitoare, propagarea rasismului și exclusivismului național. [Cf. fr. chauvinisme].

ȘOVINISM s. n. atitudine politică retrogradă în afirmarea dușmănoasă a superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea rasismului și a exclusivismului național. (< fr. chauvinisme)

ȘOVINISM n. Naționalism agresiv și extremist, care propagă exclusivismul național și intoleranța. /<fr. chauvinisme

șovinism n. sentiment exaltat de patriotism (= fr. chauvinisme).

*șovinízm n. (fr. chauvinisme, după numele luĭ Neculaĭ Chauvin [care corespunde fonetic cu Calvin], un naiv și viteaz soldat al primeĭ republicĭ franceze și al primuluĭ imperiŭ francez, pus pe scenă de Scribe în pĭesa Soldatu plugar, reprezentată la Paris la 1831). Patriotizm exagerat.

șovinism s. n.

șovinism s. n.

șovinism s. n.