4 definiții pentru șovăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șovăitu sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / P: ~vă-i~ / V: (îvr) șuv~ / Pl: ~ri / E: șovăi1 + -tură] 1 (Pop; rar) Schimbare a direcției de mers Si: cotitură (7). 2 (Pop; rar) Mers șovăitor (1). 3 (Pop; rar) Cot al unei ape curgătoare, al unui drum etc. Si: sinuozitate. 4 (Îvr; îf șuvăitură) Galerie subterană care servea ca ascunzătoare.

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Schimbare de direcție; cotitură, cot. Atuncea au ieșit un iepure spăriet și au rupt-o la fugă... tot făcînd șovăituri. SBIERA, P. 260.

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură.

șovăitúră f., pl. ĭ. Drum șovăit (de ex., o galerie cotită). – La Dos. șu-.

Intrare: șovăitură
șovăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovăitu
  • șovăitura
plural
  • șovăituri
  • șovăiturile
genitiv-dativ singular
  • șovăituri
  • șovăiturii
plural
  • șovăituri
  • șovăiturilor
vocativ singular
plural

șovăitură

etimologie:

  • șovăi + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM