2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șovârcăi vi [At: ȚICHINDEAL, F. 15 / V: (reg) ~câi / Pzi: ~esc / E: ns cf șovârca, șovârni] (D. oameni) 1 (Reg) A se da într-o parte (ferindu-se de ceva). 2 (Buc) A șovârca (3). 3 (Buc) A căuta pretexte.

ȘOVÎRCĂÍ, șovîrcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A evita un obstacol, ferindu-se, dîndu-se în lături; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură. Cînd vine furca la ochi, cu greu iaste aceluia carele nu știe să șovîrcăiască. ȚICHINDEAL, F. 15.

ȘOVÂRCĂÍ, șovârcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A evita un obstacol, ferindu-se; fig. a ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șovârcăí, șovârcăiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a se da la o parte (ferindu-se de ceva). 2. a încerca să ocolească, să ascundă adevărul; a căuta pretexte.

Intrare: șovârcăire
șovârcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovârcăire
  • șovârcăirea
plural
  • șovârcăiri
  • șovârcăirile
genitiv-dativ singular
  • șovârcăiri
  • șovârcăirii
plural
  • șovârcăiri
  • șovârcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șovârcăi
șovârcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șovârcăi
  • șovârcăire
  • șovârcăit
  • șovârcăitu‑
  • șovârcăind
  • șovârcăindu‑
singular plural
  • șovârcăiește
  • șovârcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șovârcăiesc
(să)
  • șovârcăiesc
  • șovârcăiam
  • șovârcăii
  • șovârcăisem
a II-a (tu)
  • șovârcăiești
(să)
  • șovârcăiești
  • șovârcăiai
  • șovârcăiși
  • șovârcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șovârcăiește
(să)
  • șovârcăiască
  • șovârcăia
  • șovârcăi
  • șovârcăise
plural I (noi)
  • șovârcăim
(să)
  • șovârcăim
  • șovârcăiam
  • șovârcăirăm
  • șovârcăiserăm
  • șovârcăisem
a II-a (voi)
  • șovârcăiți
(să)
  • șovârcăiți
  • șovârcăiați
  • șovârcăirăți
  • șovârcăiserăți
  • șovârcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șovârcăiesc
(să)
  • șovârcăiască
  • șovârcăiau
  • șovârcăi
  • șovârcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șovârcăi

  • 1. regional A evita un obstacol, ferindu-se, dându-se în lături.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd vine furca la ochi, cu greu iaste aceluia carele nu știe să șovîrcăiască. ȚICHINDEAL, F. 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A ocoli o situație dificilă, a căuta să scapi dintr-o încurcătură.
      surse: DLRLC DLRM

etimologie: