3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șosele2 sfp vz șușă

ȘOSEÁ, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, de acces într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.

ȘOȘÉLE s. f. pl. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoșele și (sau cu) momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii; a amăgi. – Din șoșo (șo) (după momele).

șosea sf [At: BULETIN, F. (1833), 1462/21 / V: (reg) so~, soșe, sușea, șâșa, ~se, ~uă, ~ee, șoșea, șusă, șușauă, șușea / Pl: ~ele / E: fr chaussée] 1 Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată. 2 (Prc) Stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. 3 (Îs) ~ națională Șosea (1) care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale. 4 (Îs) ~ comunală Șosea (1) care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. 5 (Pop; pex) Șleau2 (1). 6 Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. 7 (Înv; sst; sens etimologic) Dig (1). 8 (Îrg) Muncă obligatorie pe care administrația comunală o pretindea de la țărani pentru construirea sau repararea șoselelor (4). 9 (Olt; Mun; înv) Impozit prin care se asigura întreținerea șoselelor (1, 4).

șoșele sfp [At: ISPIRESCU, L. 47 / V: (pop) șose~, șoseli, ~eli / E: fo] (Pfm) 1 (Îlav) Cu ~, cu (sau și) momele sau, rar, cu momele, cu ~ Cu făgăduieli mincinoase. 2 (Îal) Cu înșelătorii.

ȘOSEÁ, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. ◊ Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.

ȘOȘÉLE s. f. pl. (Fam.; în expr.) (a umbla) cu șoșele și (sau cu) momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii; a amăgi. – Din șoșo(șo) (după momele).

ȘOSEÁ, șosele, s. f. 1. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată. V. drum, cale. Urcînd șoseaua cea mare șerpuită peste Stînișoara, Vitoria și Gheorghiță auziră glasul puhoaielor. SADOVEANU, B. 203. Șoseaua care leagă orașul cu portul aleargă înainte, dreaptă ca o fîșie albă. SAHIA, N. 43. Bălțătești!... O improvizare de bilei pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7. Șosea națională = șosea care leagă centrele importante ale țării și a cărei îngrijire este în seama administrației centrale. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, îngrijirea ei fiind în seama comunelor respective. 2. Stradă largă, de obicei plantată cu pomi, care continuă la marginea orașelor mari căile de comunicație interurbane. ♦ (Învechit) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. Prin bortele șoselei de pe ulița Romanului, sîntem în risc să ne prăpădim. NEGRUZZI S. I 194.

ȘOȘÉLE s. f. pl. (Numai în expr.) (A umbla) șoșele, cu momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii; a amăgi. Mai cu șoșele, mai cu momele, adormeau și bieții copii, cu nădejde că a doua zi are să fie mai bine. ISPIRESCU, L. 174. Ș-apoi curat vorba ei: cu șoșele, cu momele, l-o îndoit de i-o spus toată patarania. ȘEZ. XXI 30. – Variante: șoséle (MACEDONSKI, O. III 55, POPESCU, IV 44) șoșeli (DELAVRANCEA, S. 257) s. f. pl.

ȘOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicație pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localități. 2. Stradă (periferică) largă și frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr. chaussée].

ȘOSEÁ s. f. 1. cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă și frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr. chaussée)

ȘOSEÁ ~éle f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care unește două sau mai multe localități. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraș, reprezentând continuarea unei căi de comunicație interurbane. ~ națională. [G.-D. șoselei] /<fr. chaussée

șosea f. 1. partea centrală a unei căi sau strade, în opozițiune cu trotoar: șosele au început a se face la noi numai dela 1830 înainte; 2. ridicătură de pământ la marginea unei ape: poduri și șosele (= fr. chaussée).

șoseală f. șopteală: cu șosele și momele. [V. șușuí].

*șoseá f., pl. ele (fr. chaussée, d. lat pop. calciata, subînț. via, adică „cale încălțată, îmbrăcată saŭ acoperită”). Drum pavat afară din oraș: o șosea care străbate satu și ajunge la oraș. Mijlocu stradeĭ cuprins între trotuare. Școală de podurĭ și șosele, școală inginerească de podurĭ, șosele și căĭ ferate.

șoșeálă f., pl. elĭ (var. din șuteală). Numaĭ în loc. cu șoșelĭ și cu momelĭ. V. momeală.

arată toate definițiile

Intrare: șosele
șosele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șosea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șosea
  • șoseaua
plural
  • șosele
  • șoselele
genitiv-dativ singular
  • șosele
  • șoselei
plural
  • șosele
  • șoselelor
vocativ singular
plural
Intrare: șoșele
șoșele
locuțiune, expresie, compus (I5)
Surse flexiune: DOR
  • șoșele
șosele
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • șosele
șoșeli
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • șoșeli

șosea

  • 1. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șleau (drum) diminutive: șoseluță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Urcînd șoseaua cea mare șerpuită peste Stînișoara, Vitoria și Gheorghiță auziră glasul puhoaielor. SADOVEANU, B. 203.
      surse: DLRLC
    • Șoseaua care leagă orașul cu portul aleargă înainte, dreaptă ca o fîșie albă. SAHIA, N. 43.
      surse: DLRLC
    • Bălțătești!... O improvizare de bîlci pe șoseaua care vine de la Piatra. IBRĂILEANU, A. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Stradă largă, de acces într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. învechit Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Prin bortele șoselei de pe ulița Romanului, sîntem în risc să ne prăpădim. NEGRUZZI S. I 194.
        surse: DLRLC
  • comentariu abreviere șos.
    surse: DOOM 2

etimologie:

șoșele șosele șoșeli

  • 1. familiar expresie (A umbla) cu șoșele și (sau cu) momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăgi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mai cu șoșele, mai cu momele, adormeau și bieții copii, cu nădejde că a doua zi are să fie mai bine. ISPIRESCU, L. 174.
      surse: DLRLC
    • Ș-apoi curat vorba ei: cu șoșele, cu momele, l-o îndoit de i-o spus toată patarania. ȘEZ. XXI 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șoșo(șo) (după momele).
    surse: DEX '09 DEX '98