3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoriciu2, ~ie a vz șoreciu

șoriciu1, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: șorici1 + -iu] (Îvr) Șoricos.

șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].

șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].

șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cî́mpiŭ.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai). (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORÍC s. n. v. șorici.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

cioric1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.

șoreciu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 47 / V: (reg) cioriciu, soriciu, ~riciu / Pl: ~ii / E: șoarece + -iu] 1 (Pop; d. părul1 sau d. culoarea cailor; pex; d. cai) Gri (2). 2 (Reg; îf șoriciu) Galben-cafeniu.

șorici1 sn [At: ANON. CAR / V: (reg) cioric, cio~, cișuric, ciurlic, soric, sorice, so~, sorlic, sorlig, șolic, ~rac, ~rec, ~ric, ~ice, ~rlic, ~rlice, ~rli~, ~rlig, șuric, șur~ / Pl: (reg) ~uri, ~ice / E: ns cf sor] 1 Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului (și curățată de păr1 pentru a deveni comestibilă). 2 (Pex) Piele scorțoasă și groasă. 3 (Pop; pan) Scoarță de copac. 4 (Reg; îe) A fi oaie cu ~ A fi prost și obraznic. 5 (Reg; îe) A pierde slănina pentru ~rlic A pierde un lucru bun pentru unul de calitate inferioară. 6 (Reg; lpl; îf șorlice) Excrescențe cărnoase care se formează la animale pe mucoasa nasului1. 7 (Mun; Olt; mpl) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean.

șorici2 vr [At: CIAUȘANU, V. 201 / Pzi: 3 ~icește / E: șorici1] (Olt; d. frunze) A se chirci din cauza manei.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Pop.; despre părul cailor; p. ext. despre cai) (Cu părul) de culoarea șoarecelui; cenușiu. – Șoarece + suf. -iu.

ȘORECÍU, -ÍE, șorecii, adj. (Popular, despre părul cailor, p. ext. despre cai) De culoarea șoarecelui, cenușiu. – Variantă: șoricíu, -ie (DAMÉ, T. 48) adj.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului, se pîrlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație. Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110. Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218. Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. F. 12. – Variante: (Mold.) cioríc (CREANGĂ, P. 88, I. CR. III 333), (Mold., Transilv.) șoríc s. n.

ȘORECÍU ~e (~i) pop. (despre părul cailor) Care este de culoarea șoarecelui; cenușiu. /șoarece + suf. ~iu

ȘORÍCI ~ce n. Piele de porc pârlită (și opărită), curățată de păr și de murdărie, pentru a o face comestibilă. [Pl. și șoricuri] /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: șoriciu
șoriciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șoreciu
șoreciu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoreciu
  • șoreciul
  • șoreciu‑
  • șorecie
  • șorecia
plural
  • șorecii
  • șoreciii
  • șorecii
  • șoreciile
genitiv-dativ singular
  • șoreciu
  • șoreciului
  • șorecii
  • șoreciei
plural
  • șorecii
  • șoreciilor
  • șorecii
  • șoreciilor
vocativ singular
plural
șoriciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoriciu
  • șoriciul
  • șoriciu‑
  • șoricie
  • șoricia
plural
  • șoricii
  • șoriciii
  • șoricii
  • șoriciile
genitiv-dativ singular
  • șoriciu
  • șoriciului
  • șoricii
  • șoriciei
plural
  • șoricii
  • șoriciilor
  • șoricii
  • șoriciilor
vocativ singular
plural
Intrare: șorici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șorici
  • șoriciul
  • șoriciu‑
plural
  • șoriciuri
  • șoriciurile
genitiv-dativ singular
  • șorici
  • șoriciului
plural
  • șoriciuri
  • șoriciurilor
vocativ singular
plural
șoriciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoric
  • șoricul
  • șoricu‑
plural
  • șoricuri
  • șoricurile
genitiv-dativ singular
  • șoric
  • șoricului
plural
  • șoricuri
  • șoricurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioric
  • cioricul
  • cioricu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cioric
  • cioricului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoreciu șoriciu

etimologie:

  • Șoarece + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98

șorici șoriciu șoric cioric

  • 1. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sor (șorici) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coșnița plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110.
      surse: DLRLC
    • Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218.
      surse: DLRLC
    • Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. F. 12.
      surse: DLRLC

etimologie: