2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.

ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.

șoricări vi [At: SADOVEANU, O. XIV, 576 / V: ~rec~ / Pzi: 3 ~rește / E: șoarec + -ări] (D. unele animale) A vâna șoareci (1-6) Si: (îvr) a șorecăi.

ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.

A ȘORICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoricărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 să șoricăreáscă

șoricărí vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricăreáscă

Intrare: șoricărire
șoricărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricărire
  • șoricărirea
plural
  • șoricăriri
  • șoricăririle
genitiv-dativ singular
  • șoricăriri
  • șoricăririi
plural
  • șoricăriri
  • șoricăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: șoricări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoricări
  • șoricărire
  • șoricărit
  • șoricăritu‑
  • șoricărind
  • șoricărindu‑
singular plural
  • șoricărește
  • șoricăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoricăresc
(să)
  • șoricăresc
  • șoricăream
  • șoricării
  • șoricărisem
a II-a (tu)
  • șoricărești
(să)
  • șoricărești
  • șoricăreai
  • șoricăriși
  • șoricăriseși
a III-a (el, ea)
  • șoricărește
(să)
  • șoricărească
  • șoricărea
  • șoricări
  • șoricărise
plural I (noi)
  • șoricărim
(să)
  • șoricărim
  • șoricăream
  • șoricărirăm
  • șoricăriserăm
  • șoricărisem
a II-a (voi)
  • șoricăriți
(să)
  • șoricăriți
  • șoricăreați
  • șoricărirăți
  • șoricăriserăți
  • șoricăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șoricăresc
(să)
  • șoricărească
  • șoricăreau
  • șoricări
  • șoricăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șorecări
  • șorecărire
  • șorecărit
  • șorecăritu‑
  • șorecărind
  • șorecărindu‑
singular plural
  • șorecărește
  • șorecăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șorecăresc
(să)
  • șorecăresc
  • șorecăream
  • șorecării
  • șorecărisem
a II-a (tu)
  • șorecărești
(să)
  • șorecărești
  • șorecăreai
  • șorecăriși
  • șorecăriseși
a III-a (el, ea)
  • șorecărește
(să)
  • șorecărească
  • șorecărea
  • șorecări
  • șorecărise
plural I (noi)
  • șorecărim
(să)
  • șorecărim
  • șorecăream
  • șorecărirăm
  • șorecăriserăm
  • șorecărisem
a II-a (voi)
  • șorecăriți
(să)
  • șorecăriți
  • șorecăreați
  • șorecărirăți
  • șorecăriserăți
  • șorecăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șorecăresc
(să)
  • șorecărească
  • șorecăreau
  • șorecări
  • șorecăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoricări șorecări

  • 1. (Despre unele animale) A vâna șoareci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șoricar
    surse: DEX '09 DEX '98