3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șopoit sn vz șopăit

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

șopăi [At: ISPIRESCU, L. 290 / V: (reg) ~poi / Pzi: ~esc, șopăi / E: șopa + -ăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3).

șopăit sn [At: DDRF IV, 84 / V: (reg) ~poit / Pl: ? / E: șopăi] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Îlav) Pe ~e (sau, reg, ~poitele) Cu voce scăzută Si: încet.

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoí vb. IV.

ȘOPĂÍT s. n. Șopăială. ◊ Loc. adv. Pe șopăite (sau șopăitele) = în șoaptă, în taină. (Atestat-în forma șopoit) Tot pe șopoitele spuse unchiașului că a făcut azima. ISPIRESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) șopăitele. - Variantă: șopoít s. n.

A ȘOPĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi

șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].

șópăĭ, a v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 să șopăiáscă

șopăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiáscă

șopăít s. n. (pl. șopăíte în loc. pe ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPĂÍ vb. v. șopti, șușoti.

ȘOPĂÍT s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.

șopăit s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.

arată toate definițiile

Intrare: șopoit
șopoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șopăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopăi
  • șopăire
  • șopăit
  • șopăitu‑
  • șopăind
  • șopăindu‑
singular plural
  • șopăiește
  • șopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopăiesc
(să)
  • șopăiesc
  • șopăiam
  • șopăii
  • șopăisem
a II-a (tu)
  • șopăiești
(să)
  • șopăiești
  • șopăiai
  • șopăiși
  • șopăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopăiește
(să)
  • șopăiască
  • șopăia
  • șopăi
  • șopăise
plural I (noi)
  • șopăim
(să)
  • șopăim
  • șopăiam
  • șopăirăm
  • șopăiserăm
  • șopăisem
a II-a (voi)
  • șopăiți
(să)
  • șopăiți
  • șopăiați
  • șopăirăți
  • șopăiserăți
  • șopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopăiesc
(să)
  • șopăiască
  • șopăiau
  • șopăi
  • șopăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoi
  • șopoire
  • șopoit
  • șopoitu‑
  • șopoind
  • șopoindu‑
singular plural
  • șopoiește
  • șopoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopoiesc
(să)
  • șopoiesc
  • șopoiam
  • șopoii
  • șopoisem
a II-a (tu)
  • șopoiești
(să)
  • șopoiești
  • șopoiai
  • șopoiși
  • șopoiseși
a III-a (el, ea)
  • șopoiește
(să)
  • șopoiască
  • șopoia
  • șopoi
  • șopoise
plural I (noi)
  • șopoim
(să)
  • șopoim
  • șopoiam
  • șopoirăm
  • șopoiserăm
  • șopoisem
a II-a (voi)
  • șopoiți
(să)
  • șopoiți
  • șopoiați
  • șopoirăți
  • șopoiserăți
  • șopoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopoiesc
(să)
  • șopoiască
  • șopoiau
  • șopoi
  • șopoiseră
Intrare: șopăit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopăit
  • șopăitul
  • șopăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șopăit
  • șopăitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopoit
  • șopoitul
  • șopoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șopoit
  • șopoitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopăi șopoi

  • 1. familiar A vorbi cu cineva în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopti șușoti attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dușmanul meu... șopăia cu cîțiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șopa + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

șopăit șopoit

etimologie: