2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șopeltivi [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~vesc / E: ns cf cepeleag] (Olt) 1 vi (D. copii) A gânguri (2). 2 vt (C. i. cuvinte) A pronunța afectat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șopeltiví, șopeltivésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a gânguri. 2. (despre oameni și cuvinte) a pronunța afectat.

Intrare: șopeltivi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopeltivi
  • șopeltivire
  • șopeltivit
  • șopeltivitu‑
  • șopeltivind
  • șopeltivindu‑
singular plural
  • șopeltivește
  • șopeltiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopeltivesc
(să)
  • șopeltivesc
  • șopeltiveam
  • șopeltivii
  • șopeltivisem
a II-a (tu)
  • șopeltivești
(să)
  • șopeltivești
  • șopeltiveai
  • șopeltiviși
  • șopeltiviseși
a III-a (el, ea)
  • șopeltivește
(să)
  • șopeltivească
  • șopeltivea
  • șopeltivi
  • șopeltivise
plural I (noi)
  • șopeltivim
(să)
  • șopeltivim
  • șopeltiveam
  • șopeltivirăm
  • șopeltiviserăm
  • șopeltivisem
a II-a (voi)
  • șopeltiviți
(să)
  • șopeltiviți
  • șopeltiveați
  • șopeltivirăți
  • șopeltiviserăți
  • șopeltiviseți
a III-a (ei, ele)
  • șopeltivesc
(să)
  • șopeltivească
  • șopeltiveau
  • șopeltivi
  • șopeltiviseră
Intrare: șopeltivit
șopeltivit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopeltivit
  • șopeltivitul
  • șopeltivitu‑
  • șopeltivi
  • șopeltivita
plural
  • șopeltiviți
  • șopeltiviții
  • șopeltivite
  • șopeltivitele
genitiv-dativ singular
  • șopeltivit
  • șopeltivitului
  • șopeltivite
  • șopeltivitei
plural
  • șopeltiviți
  • șopeltiviților
  • șopeltivite
  • șopeltivitelor
vocativ singular
plural
șopeltivire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopeltivire
  • șopeltivirea
plural
  • șopeltiviri
  • șopeltivirile
genitiv-dativ singular
  • șopeltiviri
  • șopeltivirii
plural
  • șopeltiviri
  • șopeltivirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)