2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șopăcăit sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) ~pâcâit, ~poc~ / Pl: ? / E: șopăcăi] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Îlav) Pe ~e Cu voce scăzută Si: încet.

șopăcăi [At: CADE / V: (reg) ~pâc-, ~pâcâi, ~pcăi, ~poc~ / Pzi: ~esc, (reg) ~păcăi / E: șopăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3). 4 vz (îf șopâcăi) A chicoti (1).

șopăcăĭésc, V. șopocăĭesc.

șopocăĭésc v. intr. (var. din șopotesc. Cp. și cu ung. sopánkodni, a suspina). Munt. Fam. Șoptesc, vorbesc șoptind. – Și șopăc- (VR. 1927, 1, 11).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopăcăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăcăiésc, imperf. 3 sg. șopăcăiá; conj. prez. 3 să șopăcăiáscă

șopăcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăcăiésc, imperf. 3 sg. șopăcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăcăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPĂCĂÍ vb. v. șopti, șușoti.

șopăcăi vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

Intrare: șopăcăit
șopăcăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șopăcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopăcăi
  • șopăcăire
  • șopăcăit
  • șopăcăitu‑
  • șopăcăind
  • șopăcăindu‑
singular plural
  • șopăcăiește
  • șopăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopăcăiesc
(să)
  • șopăcăiesc
  • șopăcăiam
  • șopăcăii
  • șopăcăisem
a II-a (tu)
  • șopăcăiești
(să)
  • șopăcăiești
  • șopăcăiai
  • șopăcăiși
  • șopăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopăcăiește
(să)
  • șopăcăiască
  • șopăcăia
  • șopăcăi
  • șopăcăise
plural I (noi)
  • șopăcăim
(să)
  • șopăcăim
  • șopăcăiam
  • șopăcăirăm
  • șopăcăiserăm
  • șopăcăisem
a II-a (voi)
  • șopăcăiți
(să)
  • șopăcăiți
  • șopăcăiați
  • șopăcăirăți
  • șopăcăiserăți
  • șopăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopăcăiesc
(să)
  • șopăcăiască
  • șopăcăiau
  • șopăcăi
  • șopăcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)