6 definiții pentru șoncăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoncăi [At: GR. S. III, 343 / V: (reg) șolc~, șolcăia (Pzi: ~iez) / Pzi: șoncăi / E: șonc3 + -ăi] 1 vi (Mun; d. ființe) A șchiopăta (1). 2 vt (Reg; c. i. picioare; îf șolcăia) A schilodi. 3 vt (Mun; Mol; pex; c. i. obiecte) A deplasa din locul sau din poziția normală.

șólcăĭ, a v. tr. (imit. ca și honcăĭ. V. șonțesc, șovîlcăĭ). Munt. est. Mold. sud. Așez răŭ o învălitoare, un macat, o haĭnă, o cusutură (cupesc). Un covor șolcăit, un covor pus strîmb și încrețit. – Și șoncăĭ, șoncăit (Bz.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘONCĂÍ vb. v. șchiopăta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoncăí, șóncăi, vb. IV (reg.) 1. a șchiopăta. 2. (în forma: șolcăia; despre picioare) a deforma, a schilodi. 3. (despre obiecte) a deplasa (din locul sau din poziția normală).

Intrare: șoncăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoncăi
  • șoncăire
  • șoncăit
  • șoncăitu‑
  • șoncăind
  • șoncăindu‑
singular plural
  • șoncăie
  • șoncăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoncăi
(să)
  • șoncăi
  • șoncăiam
  • șoncăii
  • șoncăisem
a II-a (tu)
  • șoncăi
(să)
  • șoncăi
  • șoncăiai
  • șoncăiși
  • șoncăiseși
a III-a (el, ea)
  • șoncăie
(să)
  • șoncăie
  • șoncăia
  • șoncăi
  • șoncăise
plural I (noi)
  • șoncăim
(să)
  • șoncăim
  • șoncăiam
  • șoncăirăm
  • șoncăiserăm
  • șoncăisem
a II-a (voi)
  • șoncăiți
(să)
  • șoncăiți
  • șoncăiați
  • șoncăirăți
  • șoncăiserăți
  • șoncăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoncăie
(să)
  • șoncăie
  • șoncăiau
  • șoncăi
  • șoncăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)