6 definiții pentru șoncăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoncăi [At: GR. S. III, 343 / V: (reg) șolc~, șolcăia (Pzi: ~iez) / Pzi: șoncăi / E: șonc3 + -ăi] 1 vi (Mun; d. ființe) A șchiopăta (1). 2 vt (Reg; c. i. picioare; îf șolcăia) A schilodi. 3 vt (Mun; Mol; pex; c. i. obiecte) A deplasa din locul sau din poziția normală.

șólcăĭ, a v. tr. (imit. ca și honcăĭ. V. șonțesc, șovîlcăĭ). Munt. est. Mold. sud. Așez răŭ o învălitoare, un macat, o haĭnă, o cusutură (cupesc). Un covor șolcăit, un covor pus strîmb și încrețit. – Și șoncăĭ, șoncăit (Bz.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoncăí, șóncăi, vb. IV (reg.) 1. a șchiopăta. 2. (în forma: șolcăia; despre picioare) a deforma, a schilodi. 3. (despre obiecte) a deplasa (din locul sau din poziția normală).

Intrare: șoncăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoncăi
  • șoncăire
  • șoncăit
  • șoncăitu‑
  • șoncăind
  • șoncăindu‑
singular plural
  • șoncăie
  • șoncăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoncăi
(să)
  • șoncăi
  • șoncăiam
  • șoncăii
  • șoncăisem
a II-a (tu)
  • șoncăi
(să)
  • șoncăi
  • șoncăiai
  • șoncăiși
  • șoncăiseși
a III-a (el, ea)
  • șoncăie
(să)
  • șoncăie
  • șoncăia
  • șoncăi
  • șoncăise
plural I (noi)
  • șoncăim
(să)
  • șoncăim
  • șoncăiam
  • șoncăirăm
  • șoncăiserăm
  • șoncăisem
a II-a (voi)
  • șoncăiți
(să)
  • șoncăiți
  • șoncăiați
  • șoncăirăți
  • șoncăiserăți
  • șoncăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoncăie
(să)
  • șoncăie
  • șoncăiau
  • șoncăi
  • șoncăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)