2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.

ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].

ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)

A ȘOMÁ ~éz tranz. A fi șomer. /<fr. chômer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șomá (a ~) vb., ind. prez. 3 șomeáză

șomá vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză

Intrare: șomare
șomare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomare
  • șomarea
plural
  • șomări
  • șomările
genitiv-dativ singular
  • șomări
  • șomării
plural
  • șomări
  • șomărilor
vocativ singular
plural
Intrare: șoma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoma
  • șomare
  • șomat
  • șomatu‑
  • șomând
  • șomându‑
singular plural
  • șomea
  • șomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șomez
(să)
  • șomez
  • șomam
  • șomai
  • șomasem
a II-a (tu)
  • șomezi
(să)
  • șomezi
  • șomai
  • șomași
  • șomaseși
a III-a (el, ea)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șoma
  • șomă
  • șomase
plural I (noi)
  • șomăm
(să)
  • șomăm
  • șomam
  • șomarăm
  • șomaserăm
  • șomasem
a II-a (voi)
  • șomați
(să)
  • șomați
  • șomați
  • șomarăți
  • șomaserăți
  • șomaseți
a III-a (ei, ele)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șomau
  • șoma
  • șomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoma

  • 1. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: