14 definiții pentru șoltuz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în Evul Mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.

șoltuz sm [At: (a. 1458) D. BOGDAN, GL. 227 / V: (îvr) ~toz, ~tuj / Pl: ~i / E: pn szoltys cf mg sóltész, ger Scholtheiss] 1 (Mol; înv) Titlu dat în Evul Mediu cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un consiliu format din 12 pârgari Si: (înv) județ, voit. 2 (Mol; înv) Persoană care avea titlul de șoltuz (1) Si: (înv) județ, voit. 3 (Mol; înv) Șef2 (1) al unei comunități străine dintr-un oraș. 4 (Reg; rar) Primar al unui sat.

ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.

ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. (Învechit și arhaizant) Cap al unei comune urbane în Moldova (ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pîrgari). Acesta-i jupîn Savin, șoltuzul! SADOVEANU, O. I 510.

ȘOLTÚZ ~i m. (în Moldova medievală) Căpetenie a unei așezări orășenești. /<pol. szoltys

ȘOLTUZ s.m. (Mold.) Cîrmuitorul unui oras. Au plătit șoltuzul butea ce de vin. NECULCE. Etimologie: pol. szoltys.

șoltuz m. od. capul unei comune urbane (în Moldova): șoltuzul și pârgarii formau municipalitatea. [Ung. SÓLTÉSZ (din nemț. Schultheiss); v. pârcălab].

șoltúz m., pl. (ung. soltész, d. mgerm. scholteisze, ngerm. schultheiss, de unde și pol. szoltys). Vechĭ. Primar urban în Moldova, numit și voĭt, ĭar în Țara Rom. județ. (El era ajutat de consiliu celor 6 orĭ 12 pîrgarĭ). V. pîrcălab și ispravnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOLTÚZ s. (IST.) județ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.)

ȘOLTUZ s. (IST.) județ, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șoltúz (-úji), s. m. – Conducătorul unui oraș, primar în Mold. Germ. Schultheiss, prin intermediul pol. szołtys mag. soltész (Cihac, II, 391), cf. it. sculdascio (Battisti, V, 3430).

Intrare: șoltuz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoltuz
  • șoltuzul
  • șoltuzu‑
plural
  • șoltuzi
  • șoltuzii
genitiv-dativ singular
  • șoltuz
  • șoltuzului
plural
  • șoltuzi
  • șoltuzilor
vocativ singular
  • șoltuzule
  • șoltuze
plural
  • șoltuzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoltuz

  • 1. Titlu dat în Evul Mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu.
    exemple
    • Acesta-i jupîn Savin, șoltuzul! SADOVEANU, O. I 510.
      surse: DLRLC

etimologie: