2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

șoldit, ~ă a [At: MARIAN, NA. 88 / Pl: ~iți, ~e / E: șoldi] (Reg) 1 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) rănit Si: (reg) șold2 (1), șoldiat (1), șoldiu (1), șolduit (1), șolduros (2). 2 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șold2 (2), șoldiat (2), șoldiu (2), șolduit (2), șolduros (3). 3 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) fracturat Si: (reg) șold2 (3), șoldiat (3), șoldiu (3), șolduit (3), șolduros (4). 4 (Fig; d. obiecte) Lăsat într-o parte Si: (reg) șoldiu (9). 5 (Fig; d. obiecte) Care este deformat Si: (reg) șoldiu (10).

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.

ȘOLDÍT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.

șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.

șoldi [At: ALECSANDRI, O. P. 375 / Pzi: ~desc / E: șold1] (Reg) 1 vt (C. i. animale) A vătăma la șolduri1 (2) prin lovire sau prin supunere la eforturi prea mari.vt (C. i. persoane) A bate (92) tare. 3 vr (Fig; d. lucruri) A se lăsa într-o parte. 4 vr (Fig; d. lucruri) A se deforma (3). 5 vr (Rar; irn; d. femei) A-și mișca șoldurile1 (1) în mod ostentativ.

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.

ȘOLDÍ, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.

A SE ȘOLDÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold

A ȘOLDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold

șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoldí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 să șoldeáscă

șoldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOLDÍT adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb.

ȘOLDÍT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

șoldit adj. v. APLECAT. ÎNCLINAT. LĂSAT. PLECAT. POVÎRNIT. PRĂVĂLIT. STRÎMB.

*ȘOLDIT adj. (pop.) șoldiu. (Un cal ~.)

ȘOLDÍ vb. v. apleca, înclina, lăsa, strâmba.

șoldi vb. v. APLECA. ÎNCLINA. LĂSA. STRÎMBA.

Intrare: șoldit
șoldit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoldit
  • șolditul
  • șolditu‑
  • șoldi
  • șoldita
plural
  • șoldiți
  • șoldiții
  • șoldite
  • șolditele
genitiv-dativ singular
  • șoldit
  • șolditului
  • șoldite
  • șolditei
plural
  • șoldiți
  • șoldiților
  • șoldite
  • șolditelor
vocativ singular
plural
Intrare: șoldi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoldi
  • șoldire
  • șoldit
  • șolditu‑
  • șoldind
  • șoldindu‑
singular plural
  • șoldește
  • șoldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoldesc
(să)
  • șoldesc
  • șoldeam
  • șoldii
  • șoldisem
a II-a (tu)
  • șoldești
(să)
  • șoldești
  • șoldeai
  • șoldiși
  • șoldiseși
a III-a (el, ea)
  • șoldește
(să)
  • șoldească
  • șoldea
  • șoldi
  • șoldise
plural I (noi)
  • șoldim
(să)
  • șoldim
  • șoldeam
  • șoldirăm
  • șoldiserăm
  • șoldisem
a II-a (voi)
  • șoldiți
(să)
  • șoldiți
  • șoldeați
  • șoldirăți
  • șoldiserăți
  • șoldiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoldesc
(să)
  • șoldească
  • șoldeau
  • șoldi
  • șoldiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoldit

etimologie:

  • vezi șoldi
    surse: DEX '09 DEX '98

șoldi

  • 1. popular A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca lăsa strâmba înclina un exemplu
      exemple
      • Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • șold
    surse: DEX '09 DEX '98