O definiție pentru șolcăi

șólcăĭ, a v. tr. (imit. ca și honcăĭ. V. șonțesc, șovîlcăĭ). Munt. est. Mold. sud. Așez răŭ o învălitoare, un macat, o haĭnă, o cusutură (cupesc). Un covor șolcăit, un covor pus strîmb și încrețit. – Și șoncăĭ, șoncăit (Bz.).

Intrare: șolcăi
șolcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.