2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoimăresc, ~ească a [At: L. ROM. 1969, 255 / Pl: ~ești / E: șoimar + -esc] (Rar) 1-3 Care aparține șoimarilor (1-3). 4-6 Caracteristic șoimarilor (1-3).

ȘOIMĂRÍ, șoimăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A desfigura, a poci. – Cf. șoiman.

ȘOIMĂRÍ, șoimăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A desfigura, a poci. – Cf. șoiman.

șoimănesc, ~ească a [At: TDRG / Pl: ~ești / E: șoiman + -esc] (Pop) 1-5 De șoim (1-5) Si: (pop) șoimesc (1-5). 6 (Fig) Care este viteaz Si: (pop) șoimesc (6). 7 (Fig) Care este sprinten Si: (pop) șoimesc (7).

șoimări vt [At: PAMFILE, DUȘM. 269 / Pzi: 3 ~rește / E: ns cf șoimăriță] (Mtp) 1 A desfigura (1). 2 A îmbolnăvi.

ȘOIMĂRÍ, șoimăresc, vb. IV. Tranz. (Mitologie populară) A face (pe cineva) să paralizeze; a sluți, a poci (la chip). După ce le-ai aflat [comorile], cum să le intri în stăpînire fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor? C. PETRESCU, R. DR. 138.

A ȘOIMĂRÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A schilodi sau a desfigura prin vrăji. /Din șoiman

șoĭmănésc v. tr. (d. șoĭmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88, -ăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoimărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoimărésc, imperf. 3 sg. șoimăreá; conj. prez. 3 să șoimăreáscă

șoimărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoimărésc, imperf. 3 sg. șoimăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoimăreáscă

Intrare: șoimăresc
șoimăresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șoimări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoimări
  • șoimărire
  • șoimărit
  • șoimăritu‑
  • șoimărind
  • șoimărindu‑
singular plural
  • șoimărește
  • șoimăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoimăresc
(să)
  • șoimăresc
  • șoimăream
  • șoimării
  • șoimărisem
a II-a (tu)
  • șoimărești
(să)
  • șoimărești
  • șoimăreai
  • șoimăriși
  • șoimăriseși
a III-a (el, ea)
  • șoimărește
(să)
  • șoimărească
  • șoimărea
  • șoimări
  • șoimărise
plural I (noi)
  • șoimărim
(să)
  • șoimărim
  • șoimăream
  • șoimărirăm
  • șoimăriserăm
  • șoimărisem
a II-a (voi)
  • șoimăriți
(să)
  • șoimăriți
  • șoimăreați
  • șoimărirăți
  • șoimăriserăți
  • șoimăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șoimăresc
(să)
  • șoimărească
  • șoimăreau
  • șoimări
  • șoimăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoimări

etimologie:

  • cf. șoiman
    surse: DEX '09 DEX '98