4 definiții pentru șocăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șocăție sf [At: ODOBESCU, S. III, 22 / Pl: ~ii / E: șoacăț1 + -ie] (Îrg; prt) 1 Caracteristică a ceea ce este de origine germană. 2 (Prc) Accent german (în vorbire).

ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. Bătrînul colonel Enghel... prin pocită șocăție a vorbirii sale romînești, a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22.

ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie.

șocățíe f. Calitatea de șoacăț.

Intrare: șocăție
șocăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șocăție
  • șocăția
plural
  • șocății
  • șocățiile
genitiv-dativ singular
  • șocății
  • șocăției
plural
  • șocății
  • șocățiilor
vocativ singular
plural

șocăție

  • 1. rar Caracteristică a ceea ce este nemțesc.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Bătrînul colonel Enghel... prin pocită șocăție a vorbirii sale romînești, a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șoacăț + sufix -ie.
    surse: DLRM