2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoșoitor, ~oare a [At: CADE / V: (reg) ~șăi~ / P: ~șo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șoșoi2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).

ȘOȘOITÓR, -OÁRE adj. v. șușuitor.

ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.

ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor.

șușuitor, ~oare a [At: CADE, 1256 / P: ~șu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șușui2 + -tor] (Reg; d. frunze, ape, vânt etc.) Șopotitor (2).

ȘUȘUITÓR, -OĂRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie, foșnitor. – Variantă: șoșoitór, -oáre (la CADE) adj.

ȘUȘUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care șușuie; care produce un șușuit. /a șușui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șușuitór (-șu-i-) adj. m., pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre

șușuitór adj. m. (sil. -șu-i-), pl. șușuitóri; f. sg. și pl. șușuitoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoșoitór, șoșoitoáre, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor.

Intrare: șoșoitor
șoșoitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șușuitor
șușuitor adjectiv
  • silabație: șu-șu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușuitor
  • șușuitorul
  • șușuitoru‑
  • șușuitoare
  • șușuitoarea
plural
  • șușuitori
  • șușuitorii
  • șușuitoare
  • șușuitoarele
genitiv-dativ singular
  • șușuitor
  • șușuitorului
  • șușuitoare
  • șușuitoarei
plural
  • șușuitori
  • șușuitorilor
  • șușuitoare
  • șușuitoarelor
vocativ singular
plural
șoșoitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșoitor
  • șoșoitorul
  • șoșoitoru‑
  • șoșoitoare
  • șoșoitoarea
plural
  • șoșoitori
  • șoșoitorii
  • șoșoitoare
  • șoșoitoarele
genitiv-dativ singular
  • șoșoitor
  • șoșoitorului
  • șoșoitoare
  • șoșoitoarei
plural
  • șoșoitori
  • șoșoitorilor
  • șoșoitoare
  • șoșoitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șușuitor șoșoitor

  • 1. Care șușuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foșnitor

etimologie:

  • Șușui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98