2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoșăi v vz șoșoi2

șóșăĭ și -ăĭésc, șoșăĭală, V. șușuĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șoșăí (-ăésc, -ít), vb. – A șopti, a vorbi în taină. – Var. șoșoi, șușui, șoșoti. Creație expresivă, bazată pe consonanța șș, cf. sîst, șop, pentru var. cf. ALR, II, 11. – Der. șosele (var. șușele), s. f. pl. (lingușeli, vorbe amăgitoare), pentru semantism cf. șopîrcăială (după Philippide, Principii, 139, în loc de *șoptele, de la a șopti; după Densusianu, GS, VII, 281, în loc de șuteală); șoșet, s. n. (șoptit, murmur); șoșoi, s. m. (iepure), pentru al cărui semantism cf. șopîrlă (după Graur, 188 din țig. šošoi); șoșoit (var. șoșăit, șușuit), s. n. (murmur); șoșoitor (var. șoșăitor, șușuitor), adj. (care șoșotește); șoșoială (var. șușuială), s. f. (susur, murmur); șușta, vb. (a murmura, a vorbi de rău), cf. pol. szust „zgomot”, ceh., sb. šuškati „a vorbi în șoaptă” (după ipoteza improbabilă a lui Drăganu, Dacor., III, 700, din lat. suscĭtāre).

Intrare: șoșăire
șoșăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșăire
  • șoșăirea
plural
  • șoșăiri
  • șoșăirile
genitiv-dativ singular
  • șoșăiri
  • șoșăirii
plural
  • șoșăiri
  • șoșăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șoșăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoșăi
  • șoșăire
  • șoșăit
  • șoșăitu‑
  • șoșăind
  • șoșăindu‑
singular plural
  • șoșăiește
  • șoșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoșăiesc
(să)
  • șoșăiesc
  • șoșăiam
  • șoșăii
  • șoșăisem
a II-a (tu)
  • șoșăiești
(să)
  • șoșăiești
  • șoșăiai
  • șoșăiși
  • șoșăiseși
a III-a (el, ea)
  • șoșăiește
(să)
  • șoșăiască
  • șoșăia
  • șoșăi
  • șoșăise
plural I (noi)
  • șoșăim
(să)
  • șoșăim
  • șoșăiam
  • șoșăirăm
  • șoșăiserăm
  • șoșăisem
a II-a (voi)
  • șoșăiți
(să)
  • șoșăiți
  • șoșăiați
  • șoșăirăți
  • șoșăiserăți
  • șoșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoșăiesc
(să)
  • șoșăiască
  • șoșăiau
  • șoșăi
  • șoșăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)