opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.

ȘNURUIT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.2

șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).

șnuruit2, ~ă a [At: (a. 1832) DOC. EC. 499 / Pl: ~iți, ~e / E: șnurui] 1 (D. registre, dosare etc.) Cu foile prinse la o margine cu șnur (1), pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2 (Pex; d. obiecte) Strâns cu șnur (1), pentru a se ține împreună. 3 (Reg; d. haine) împodobit cu șnur (1) Si: (reg) șinorit. 4 Prevăzut cu șnur (1).

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.

ȘNURUIT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.

ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.

ȘNURUIT, -Ă, șnumiți, -te, adj. 1. (Despre registre) Cu foile legate după procedura obișnuită a șnuruirii, pentru a nu putea fi schimbate sau sustrase. ♦ (Despre albume, cărți, manuscrise) Broșat prin legarea cu un șnur petrecut prin fiecare foaie dublu perforată. 2. (Popular, despre haine) împodobit cu șnururi. Trimisul providenței, mustăcios și spătos, cu ilic șnuruit... venea fluierînd cu pași lați. C. PETRESCU, A. R. 18. Iese Chiva-mpodobită Cu ia tot șnuruită. BIBICESCU, P. P. 345.

A ȘNURUI ~iesc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui

șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.

șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.

Ortografice DOOM

șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, 3 sg. șnuruiește, imperf. 1 șnuruiam; conj. prez. 1 sg. să șnuruiesc, 3 să șnuruiască

șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 să șnuruiască

șnurui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiască

șnurui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, conj. șnuruiască)

Sinonime

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUIT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUIT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)

Intrare: șnurui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șnurui
  • șnuruire
  • șnuruit
  • șnuruitu‑
  • șnuruind
  • șnuruindu‑
 singular plural
  • șnuruiește
  • șnuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șnuruiesc
 (să)
  • șnuruiesc
  • șnuruiam
  • șnuruii
  • șnuruisem
a II-a (tu)
  • șnuruiești
 (să)
  • șnuruiești
  • șnuruiai
  • șnuruiși
  • șnuruiseși
a III-a (el, ea)
  • șnuruiește
 (să)
  • șnuruiască
  • șnuruia
  • șnurui
  • șnuruise
plural I (noi)
  • șnuruim
 (să)
  • șnuruim
  • șnuruiam
  • șnuruirăm
  • șnuruiserăm
  • șnuruisem
a II-a (voi)
  • șnuruiți
 (să)
  • șnuruiți
  • șnuruiați
  • șnuruirăți
  • șnuruiserăți
  • șnuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șnuruiesc
 (să)
  • șnuruiască
  • șnuruiau
  • șnuruiră
  • șnuruiseră
Intrare: șnuruit (adj.)
șnuruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șnuruit
  • șnuruitul
  • șnuruitu‑
  • șnuruită
  • șnuruita
plural
  • șnuruiți
  • șnuruiții
  • șnuruite
  • șnuruitele
genitiv-dativ singular
  • șnuruit
  • șnuruitului
  • șnuruite
  • șnuruitei
plural
  • șnuruiți
  • șnuruiților
  • șnuruite
  • șnuruitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șnurui, șnuruiescverb

  • 1. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1.) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șinori
etimologie:
  • șnur + -ui. DEX '09 DEX '98

șnuruit, șnuruităadjectiv

  • 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1.) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șinorit
    • 1.1. (Despre albume, cărți, manuscrise) Broșat prin legarea cu un șnur petrecut prin fiecare foaie dublu perforată. DLRLC
  • 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trimisul providenței, mustăcios și spătos, cu ilic șnuruit... venea fluierînd cu pași lați. C. PETRESCU, A. R. 18. DLRLC
    • format_quote Iese Chiva-mpodobită Cu ia tot șnuruită. BIBICESCU, P. P. 345. DLRLC
etimologie:
  • vezi șnurui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.