căutare avansată
12 definiții pentru șnițel (pl. -e), șnițel (pl. -uri)   declinări

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șníțel s. m., pl. șníțele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNÍȚEL ~e n. Preparat culinar pregătit dintr-o bucată subțire de carne, bătută cu un ciocan special, muiată succesiv în ou și pesmet și prăjită (în grăsime). /<germ. Schnitzel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNÍȚEL s.n. Carne de vițel, de porc, de miel etc. tăiată în felii subțiri, muiată în făină, în ou și în pesmet și prăjită în grăsime. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schnitzel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNÍȚEL s. n. felie subțire de carne muiată în făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. (< germ. Schnitzel)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘNÍȚEL, șnițele, s. n. Carne tăiată în felii subțiri, bătute cu ciocanul și prăjite în tigaie (de obicei după ce au fost trecute succesiv prin făină, ou bătut și pesmet). Atunci, poate că ai să mănînci șnițel. CAMIL PETRESCU, T. II 67.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

șníțel s. n., pl. șníțele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șnițél (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

șnițel n. bucată de carne prăjită în pesmeți: să ne ceară șnițel și supă AL. [Nemț. SCHNITZEL].
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*șnițel n., pl. e (germ. schnitzel). Friptură prăjită în pesmet pisat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink