2 intrări

3 definiții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șmotruí, șmotruiesc, vb. tranz. – A face curățenie. – Din șmotru.

ȘMOTRUÍ, șmotruiésc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A certa, a mustra, a șmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curățenie. (din șmotru + suf. -ui)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șmotrui, șmotruiesc v. i. a face curățenie generală; a efectua munci gospodărești

Intrare: șmotruit
șmotruit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmotruit
  • șmotruitul
  • șmotruitu‑
  • șmotrui
  • șmotruita
plural
  • șmotruiți
  • șmotruiții
  • șmotruite
  • șmotruitele
genitiv-dativ singular
  • șmotruit
  • șmotruitului
  • șmotruite
  • șmotruitei
plural
  • șmotruiți
  • șmotruiților
  • șmotruite
  • șmotruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șmotrui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmotrui
  • șmotruire
  • șmotruit
  • șmotruitu‑
  • șmotruind
  • șmotruindu‑
singular plural
  • șmotruiește
  • șmotruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmotruiesc
(să)
  • șmotruiesc
  • șmotruiam
  • șmotruii
  • șmotruisem
a II-a (tu)
  • șmotruiești
(să)
  • șmotruiești
  • șmotruiai
  • șmotruiși
  • șmotruiseși
a III-a (el, ea)
  • șmotruiește
(să)
  • șmotruiască
  • șmotruia
  • șmotrui
  • șmotruise
plural I (noi)
  • șmotruim
(să)
  • șmotruim
  • șmotruiam
  • șmotruirăm
  • șmotruiserăm
  • șmotruisem
a II-a (voi)
  • șmotruiți
(să)
  • șmotruiți
  • șmotruiați
  • șmotruirăți
  • șmotruiserăți
  • șmotruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șmotruiesc
(să)
  • șmotruiască
  • șmotruiau
  • șmotrui
  • șmotruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)