2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

șmotri vt [At: CIHAC II, 353 / V: (înv) sm~ / Pzi: ~resc / E: șmotru] 1 (Înv; c. i. unități militare) A trece în revistă Si: a inspecta. 2 (Reg; c. i. soldați) A instrui. 3 (Mol; pex; fam) A învăța pe cineva (cu severitate). 4 (Mol; fam) A mustra1 (cu asprime). 5 (Mol; fam) A bate (92).

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A muștrului. Te dau lui Alisandru Ciobanii și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ Fig. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

A ȘMOTRÍ ~ésc tranz. fam. A mustra cu asprime; a dojeni. /Din șmotru

șmotrésc v. tr. (din maĭ vechĭu smotresc, d. rus. smotrĭetĭ, a trece în revistă, vsl. sŭ-motriti, motriti, a privi). Vechĭ. Trec în revistă. Azĭ iron. Mold. Învăț minte, mustruluĭesc, disciplinez: am să te șmotresc eŭ, măĭ! – Și șmutruluĭesc (C. Hogaș, VR. 5, 1910, 205).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă

șmotrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șmotreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘMOTRÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, inspecta, instrui, moraliza, mustra.

șmotri vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSPECTA. INSTRUI. MORALIZA. MUSTRA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șmotrí, șmotrésc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva).

Intrare: șmotrit
șmotrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmotrit
  • șmotritul
  • șmotritu‑
  • șmotri
  • șmotrita
plural
  • șmotriți
  • șmotriții
  • șmotrite
  • șmotritele
genitiv-dativ singular
  • șmotrit
  • șmotritului
  • șmotrite
  • șmotritei
plural
  • șmotriți
  • șmotriților
  • șmotrite
  • șmotritelor
vocativ singular
plural
Intrare: șmotri
  • silabație: șmo-tri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmotri
  • șmotrire
  • șmotrit
  • șmotritu‑
  • șmotrind
  • șmotrindu‑
singular plural
  • șmotrește
  • șmotriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmotresc
(să)
  • șmotresc
  • șmotream
  • șmotrii
  • șmotrisem
a II-a (tu)
  • șmotrești
(să)
  • șmotrești
  • șmotreai
  • șmotriși
  • șmotriseși
a III-a (el, ea)
  • șmotrește
(să)
  • șmotrească
  • șmotrea
  • șmotri
  • șmotrise
plural I (noi)
  • șmotrim
(să)
  • șmotrim
  • șmotream
  • șmotrirăm
  • șmotriserăm
  • șmotrisem
a II-a (voi)
  • șmotriți
(să)
  • șmotriți
  • șmotreați
  • șmotrirăți
  • șmotriserăți
  • șmotriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmotresc
(să)
  • șmotrească
  • șmotreau
  • șmotri
  • șmotriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șmotri

  • exemple
    • Te dau lui Alisandru Ciobanu și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376.
      surse: DLRLC
    • Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58.
      surse: DLRLC
    • figurat Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șmotru
    surse: DEX '09 DEX '98