2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șmirui vt [At: LEXIC REG. 109 / Pzi: ? / E: ger schmieren] (Buc; c. i. osiile căruței) A unge.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șmiruí, șmiruiésc, vb. IV (reg.; despre osiile căruței) a unge.

Intrare: șmiruire
șmiruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmiruire
  • șmiruirea
plural
  • șmiruiri
  • șmiruirile
genitiv-dativ singular
  • șmiruiri
  • șmiruirii
plural
  • șmiruiri
  • șmiruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șmirui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmirui
  • șmiruire
  • șmiruit
  • șmiruitu‑
  • șmiruind
  • șmiruindu‑
singular plural
  • șmiruiește
  • șmiruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmiruiesc
(să)
  • șmiruiesc
  • șmiruiam
  • șmiruii
  • șmiruisem
a II-a (tu)
  • șmiruiești
(să)
  • șmiruiești
  • șmiruiai
  • șmiruiși
  • șmiruiseși
a III-a (el, ea)
  • șmiruiește
(să)
  • șmiruiască
  • șmiruia
  • șmirui
  • șmiruise
plural I (noi)
  • șmiruim
(să)
  • șmiruim
  • șmiruiam
  • șmiruirăm
  • șmiruiserăm
  • șmiruisem
a II-a (voi)
  • șmiruiți
(să)
  • șmiruiți
  • șmiruiați
  • șmiruirăți
  • șmiruiserăți
  • șmiruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șmiruiesc
(să)
  • șmiruiască
  • șmiruiau
  • șmirui
  • șmiruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)