2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc.

ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc.

șmecheresc, ~ească [At: DICȚ. / Pl: ~ești / E: șmecher + -esc] 1-4 a De șmecher (1, 3, 5, 7). 5-8 a Referitor la șmecheri (1, 3, 5, 7). 9-12 a Specific șmecherilor (1, 3, 5, 7). 13 sfa (Pfm) Argou al șmecherilor (7).

ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher. Apucături șmecherești.

ȘMECHERÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru șmecheri; de șmecher. /șmecher + suf. ~esc

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

șmecheri [At: IOVESCU, N. 158 / V: (reg) șmiche~ / Pl: ~resc / E: șmecher] 1-6 vtr (Fam) A face pe cineva să devină sau a deveni șmecher (1, 3, 5). 7 vt (Fam) A păcăli. 8 vt (Arg) A regla ceva.

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). (Atestat în forma șmicheri) De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. CR. IV 79. ♦ Refl. (Familiar) A deveni șmecher. – Variantă; (regional) șmicherí vb. IV.

A ȘMECHERÍ ~ésc tranz. pop. A da un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a induce în eroare; a trage pe sfoară; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți. /Din șmecher

A SE ȘMECHERÍ mă ~ésc intranz. pop. A-și însuși deprinderi de om descurcăreț; a deveni șmecher. /Din șmecher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști

șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști

șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă

șmecherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 sg. și pl. șmechereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘMECHERÍ vb. v. ademeni, amăgi, escroca, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, pungăși, purta, trișa.

șmecheri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ESCROCA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PUNGĂȘI. PURTA. TRIȘA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șmecheresc, -ească, șmecherești adj. de șmecheri, privitor la șmecheri; ca șmecherii

șmecheri, șmecheresc I. v. t. a păcăli, a înșela (printr-o șmecherie) II. v. r. a deveni șmecher / isteț

Intrare: șmecheresc
șmecheresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmecheresc
  • șmecherescul
  • șmecherescu‑
  • șmecherească
  • șmechereasca
plural
  • șmecherești
  • șmechereștii
  • șmecherești
  • șmechereștile
genitiv-dativ singular
  • șmecheresc
  • șmecherescului
  • șmecherești
  • șmechereștii
plural
  • șmecherești
  • șmechereștilor
  • șmecherești
  • șmechereștilor
vocativ singular
plural
Intrare: șmecheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmecheri
  • șmecherire
  • șmecherit
  • șmecheritu‑
  • șmecherind
  • șmecherindu‑
singular plural
  • șmecherește
  • șmecheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmecheresc
(să)
  • șmecheresc
  • șmecheream
  • șmecherii
  • șmecherisem
a II-a (tu)
  • șmecherești
(să)
  • șmecherești
  • șmechereai
  • șmecheriși
  • șmecheriseși
a III-a (el, ea)
  • șmecherește
(să)
  • șmecherească
  • șmecherea
  • șmecheri
  • șmecherise
plural I (noi)
  • șmecherim
(să)
  • șmecherim
  • șmecheream
  • șmecherirăm
  • șmecheriserăm
  • șmecherisem
a II-a (voi)
  • șmecheriți
(să)
  • șmecheriți
  • șmechereați
  • șmecherirăți
  • șmecheriserăți
  • șmecheriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmecheresc
(să)
  • șmecherească
  • șmechereau
  • șmecheri
  • șmecheriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmicheri
  • șmicherire
  • șmicherit
  • șmicheritu‑
  • șmicherind
  • șmicherindu‑
singular plural
  • șmicherește
  • șmicheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmicheresc
(să)
  • șmicheresc
  • șmicheream
  • șmicherii
  • șmicherisem
a II-a (tu)
  • șmicherești
(să)
  • șmicherești
  • șmichereai
  • șmicheriși
  • șmicheriseși
a III-a (el, ea)
  • șmicherește
(să)
  • șmicherească
  • șmicherea
  • șmicheri
  • șmicherise
plural I (noi)
  • șmicherim
(să)
  • șmicherim
  • șmicheream
  • șmicherirăm
  • șmicheriserăm
  • șmicherisem
a II-a (voi)
  • șmicheriți
(să)
  • șmicheriți
  • șmichereați
  • șmicherirăți
  • șmicheriserăți
  • șmicheriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmicheresc
(să)
  • șmicherească
  • șmichereau
  • șmicheri
  • șmicheriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șmecheresc

  • 1. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Apucături șmecherești.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șmecher + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98

șmecheri șmicheri

etimologie:

  • șmecher
    surse: DEX '09 DEX '98