7 definiții pentru șmag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

șmag sn [At: MOLNAR, D. 425 / V: (reg) jmac, jmeac, jmeag, smac, sm~, smah, smau, ~ac, ~ah, șmeac, șmeag, zm~, zmau sn, zmagă sf / Pl: ~uri / E: ger Schmack] 1 (Reg) Gust rău pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile Si: iz. 2 (Reg) Miros neplăcut Si: iz. 3 (Olt) Mucezeală. 4 (Reg) Aromă (1). 5 (Reg; îe) A strica (cuiva) ~ahul A indispune. 6 (Mun; îe) A scoate smagul (din cineva) A face (pe cineva) să se liniștească. 7 (Arg; îe) A lua smacul A deflora (1). 8 (Reg; îf smau) Tărie (a unei băuturi alcoolice).

ȘMAG n. reg. Gust (rău) pe care îl capătă unele mâncăruri sau băuturi; iz. /<germ. Schmack


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘMAG s. v. aromă, balsam, iz, mireasmă, parfum.

șmag s. v. AROMĂ. BALSAM. IZ. MIREASMĂ. PARFUM.

Intrare: șmag
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmag
  • șmagul
  • șmagu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șmag
  • șmagului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șmag

etimologie: