2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șleahtici sm vz șleahtic

șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

șleahtic sm [At: URECHE, L. 103 / V: (înv) ~ici (A și: ~ici) / A și: (îvr) ~tic / Pl: ~ici / E: pn szlachcic cf ucr шляхтич] 1 (Înv) Persoană care făcea parte din șleahtă (1) Si: (îvr) șlehtac. 2 (Îvr; pex) Nobil.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. (Învechit și arhaizant) Nobil polonez. Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. (Adjectival) Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.

ȘLEÁHTIC ~ci m. Nobil care făcea parte din șleahtă. /<pol. szlachcic

șleahticiu m. nobil polon: șleahtici ori mojici NEGR. [Rus. SLIAHTIȚŬ, nobil].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șleáhtic s. m., pl. șleáhtici

șleáhtic s. m., pl. șleáhtici

Intrare: șleahtici
șleahtici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șleahtic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șleahtic
  • șleahticul
  • șleahticu‑
plural
  • șleahtici
  • șleahticii
genitiv-dativ singular
  • șleahtic
  • șleahticului
plural
  • șleahtici
  • șleahticilor
vocativ singular
  • șleahticule
  • șleahtice
plural
  • șleahticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șleahtic

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.
      surse: DLRLC

etimologie: