2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șleahtici sm vz șleahtic

șleáhticĭ (ea dift.) m., pl. tot așa (rus. šleáhtičĭ, nobil; pol. szlachcic). Vechĭ. Nobil leșesc. – Și -ic.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2). – Cf. pol. szlachcic.

șleahtic sm [At: URECHE, L. 103 / V: (înv) ~ici (A și: ~ici) / A și: (îvr) ~tic / Pl: ~ici / E: pn szlachcic cf ucr шляхтич] 1 (Înv) Persoană care făcea parte din șleahtă (1) Si: (îvr) șlehtac. 2 (Îvr; pex) Nobil.

ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. (Învechit și arhaizant) Nobil polonez. Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. (Adjectival) Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246.

ȘLEÁHTIC ~ci m. Nobil care făcea parte din șleahtă. /<pol. szlachcic

ȘLEAHTIC s. m. (Mold.) Nobil polon. Pre un șleahtici l-au dătunat supt cort. URECHE. Au scris cătră capetele obuzului și cătră toți șleahticii, adecă mazilii. NECULCE; cf. M. COSTIN; NCL I, 47; N. COSTIN. ♦ Nobil. Să fie ... în volniciia Italiei șpani, adecă șleahtici. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: șleahtici (URECHE). Etimologie: pol. szlachcic. Vezi și șleahtă, șlehticie. Cf. ș p a n.

șleahticiu m. nobil polon: șleahtici ori mojici NEGR. [Rus. SLIAHTIȚŬ, nobil].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șleáhtic s. m., pl. șleáhtici

Intrare: șleahtici
șleahtici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șleahtic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șleahtic
  • șleahticul
  • șleahticu‑
plural
  • șleahtici
  • șleahticii
genitiv-dativ singular
  • șleahtic
  • șleahticului
plural
  • șleahtici
  • șleahticilor
vocativ singular
  • șleahticule
  • șleahtice
plural
  • șleahticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șleahtic, șleahticisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din susul apei, vestitul șleahtic Potocki și Constantin-vodă Movilă grăbeau cu leșii și cu cazacii lor. SADOVEANU, O. VII 7. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Se duceau la unguri sau la Ieși și luînd de acolo oameni, fie nemeși sau proști, șleahtici ori mojici... îi înjugau și arau lanuri. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.