2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șitoare2 sf vz șiștor

șitoare1 sf [At: CIHAC II, 389 / V: (reg) cișt~, șist~, șișit~, șișt~, șușt~, șut~ / Pl: ~ori / E: nct] 1 (Reg) Cingătoare (țesută din lână) folosită mai ales de femei Si: brâu (1). 2 (Reg) Fâșie țesută sau împletită, lungă și îngustă, cu care se înfașă copiii Si: fașă. 3 (Trs; Mol) Lizieră (la țesături sau la îmbrăcăminte). 4 (Reg; îf șiștoare) Felie (tăiată dintr-un aliment).

ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Regional) Cingătoare, betelie (făcută, din banda mai groasă care formează marginea unei țesături). Șistori roși. TEODORESCU, P. P. 380. ♦ Fașă (1). (Atestat în forma șitocire) Cum l-a înfășat cu șitoare, îl ia în brațe. MARIAN, NA. 263. – Variantă: șitoáre s. f.

ȘISTOÁRE, șistori, s. f. (Reg.) Cingătoare, betelie. ♦ Fașă (1).

șiștoáre și șitoáre f., pl. orĭ (cp. cu vsl. šiti, a coase). Nord. Fîșie, petică cu care se strînge fusta saŭ pantaloniĭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șitoáre, șitóri, s.f. (reg.) 1. cingătoare femeiască (țesută din lână); bată, brăcire, brâu. 2. țesătură sau împletitură lungă și îngustă cu care se înfașă copiii. 3. lizieră (la țesături sau la îmbrăcăminte), margine. 4. (în forma: șiștoare) felie (tăiată dintr-un aliment).

Intrare: șitoare
șitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șistoare
șistoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șistoare
  • șistoarea
plural
  • șistori
  • șistorile
genitiv-dativ singular
  • șistori
  • șistorii
plural
  • șistori
  • șistorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șitoare
  • șitoarea
plural
  • șitori
  • șitorile
genitiv-dativ singular
  • șitori
  • șitorii
plural
  • șitori
  • șitorilor
vocativ singular
plural

șistoare șitoare

etimologie: