16 definiții pentru șiretlic șereclic șeretlic șireclic șiretlâc șiriclic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.

ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.

ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu de om șiret, truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ Expr. A o întoarce la șiretlic v. întoarce (II 1). – Variante: șiretlîc (GORJAN, H. II 194), șireclíc, șiriclíc (CONTEMPORANUL, II 253) s. n.

ȘIRETLÍC ~uri n. Procedeu șiret; manevră iscusită prin care se maschează realitatea; stratagemă; șotie; truc; tertip. A recurge la ~uri. /<turc. șirretlik

șiretlic n. apucătură șireată, vicleșug: o întoarse însă la șiretlic ISP. [Turc. ȘIRRETLIK, șicană].

șiretlíc n., pl. urĭ (turc. șirretlik). Faptă de șiret: șiretlicurile vulpiĭ. – Și șireclíc, -iclíc. Vechĭ și șer-.

ȘIRECLÍC s. n. v. șiretlic.

ȘIRETLÎ́C s. n. v. șiretlic.

ȘIRICLÍC s. n. v. șiretlic.

șereclíc, -tlíc, V. șiretlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri

șiretlíc s. n., pl. șiretlícuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRETLÍC s. v. subterfugiu.

ȘIRETLIC s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

Intrare: șiretlic
șiretlic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretlic
  • șiretlicul
  • șiretlicu‑
plural
  • șiretlicuri
  • șiretlicurile
genitiv-dativ singular
  • șiretlic
  • șiretlicului
plural
  • șiretlicuri
  • șiretlicurilor
vocativ singular
plural
șireclic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șireclic
  • șireclicul
  • șireclicu‑
plural
  • șireclicuri
  • șireclicurile
genitiv-dativ singular
  • șireclic
  • șireclicului
plural
  • șireclicuri
  • șireclicurilor
vocativ singular
plural
șiretlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretlâc
  • șiretlâcul
  • șiretlâcu‑
plural
  • șiretlâcuri
  • șiretlâcurile
genitiv-dativ singular
  • șiretlâc
  • șiretlâcului
plural
  • șiretlâcuri
  • șiretlâcurilor
vocativ singular
plural
șiriclic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiriclic
  • șiriclicul
  • șiriclicu‑
plural
  • șiriclicuri
  • șiriclicurile
genitiv-dativ singular
  • șiriclic
  • șiriclicului
plural
  • șiriclicuri
  • șiriclicurilor
vocativ singular
plural
șeretlic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeretlic
  • șeretlicul
plural
  • șeretlicuri
  • șeretlicurile
genitiv-dativ singular
  • șeretlic
  • șeretlicului
plural
  • șeretlicuri
  • șeretlicurilor
vocativ singular
plural
șereclic substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șereclic
  • șereclicul
plural
  • șereclicuri
  • șereclicurile
genitiv-dativ singular
  • șereclic
  • șereclicului
plural
  • șereclicuri
  • șereclicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiretlic șereclic șeretlic șireclic șiretlâc șiriclic

etimologie: