2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șindi vt [At: BUL. FIL. II, 207 / V: (arg) ~dri / Pzi: ~desc / E: rrm šindo] (Arg) A tăia cu cuțitul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șindí (-désc, -ít), vb.1. A tăia. – 2. A lovi cu un cuțit. – Var. șindri, șundri. Țig. šin-, participiul šindo- (Graur 186; Graur, BL, IV, 199; Vasiliu, GS, VIII, 125; Juilland 173). Pentru r infix, cf. șind(r)ilă. Cuvînt de Arg., ca și der. șindeală, s. f. „briceag, cuțit”, din țig. sindealo.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șindi, șindesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca.

Intrare: șindire
șindire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șindire
  • șindirea
plural
  • șindiri
  • șindirile
genitiv-dativ singular
  • șindiri
  • șindirii
plural
  • șindiri
  • șindirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șindi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șindi
  • șindire
  • șindit
  • șinditu‑
  • șindind
  • șindindu‑
singular plural
  • șindește
  • șindiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șindesc
(să)
  • șindesc
  • șindeam
  • șindii
  • șindisem
a II-a (tu)
  • șindești
(să)
  • șindești
  • șindeai
  • șindiși
  • șindiseși
a III-a (el, ea)
  • șindește
(să)
  • șindească
  • șindea
  • șindi
  • șindise
plural I (noi)
  • șindim
(să)
  • șindim
  • șindeam
  • șindirăm
  • șindiserăm
  • șindisem
a II-a (voi)
  • șindiți
(să)
  • șindiți
  • șindeați
  • șindirăți
  • șindiserăți
  • șindiseți
a III-a (ei, ele)
  • șindesc
(să)
  • șindească
  • șindeau
  • șindi
  • șindiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)