3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȘĂÍRE s. f. v. șâșâire.

ȘIȘĂÍRE, șișăiri, s. f. Acțiunea de a șișăi și rezultatul ei. – V. șișăi.

ȘÂȘÂÍ, șấșâi, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. 2. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. [Var.: (pop.) șișăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȘÂȘÂÍRE, șâșâiri, s. f. Acțiunea de a șâșâi și rezultatul ei. [Var.: (pop.) șișăíre s. f.] – V. șâșâi.

șâșâi [At: COȘBUC, P. I, 250 / V: (reg) ~șăi, șișăi, șișei, șișii, șișui / Pzi: șâșâi, 3 ~e, ~esc / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi Si: (reg) a șușui2 (2). 3 vi (D. oameni) A șuiera (1) printre dinți. 4 vi (D. șerpi) A scoate un sunet specific speciei.

șâșâire sf [At: DEX / V: (reg) șișăi- / Pl: ~ri / E: șâșâi] (Reg) 1 Șipot1 (5). 2-4 Șâșâit (2-4)

ȘÂȘÂÍ, șấșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică.

ȘÂȘÂÍRE, șâșâiri, s. f. Acțiunea de a șâșâi și rezultatul ei. – V. șâșâi.

ȘIȘĂÍ, pers. 3 șíșăie, vb. IV. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂÍ, șișăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, petale, hîrtii etc.) A foșni ușor; a fîșîi. Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250.

ȘÎȘÎÍ, șî́șîi și șîșîiesc, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul «ș», pentru a liniști pe cineva (în special pentru a adormi un copil mic). – Variantă: șișií (MARIAN, NA. 180) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șișăíre s. f., g.-d. art. șișăírii; pl. șișăíri

!șâșâí/șișăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șấșâie/șíșăie, imperf. 3 sg. șâșâiá/șișăiá; conj. prez. 3 să șấșâie/să șíșăie

!șâșâíre/șișăíre (pop.) s. f., g.-d. art. șâșâírii/șișăírii; pl. șâșâíri/șișăíri

șâșâí (a liniști) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șâșâie, imperf. 3 sg. șâșâiá

arată toate definițiile

Intrare: șișăire
șișăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șâșâi
șâșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâie
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâi
(să)
  • șâșâi
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâie
(să)
  • șâșâie
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișăi
  • șișăire
  • șișăit
  • șișăitu‑
  • șișăind
  • șișăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăia
  • șișăi
  • șișăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • șișăie
(să)
  • șișăie
  • șișăiau
  • șișăi
  • șișăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiie
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișii
(să)
  • șișii
  • șișiiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiie
(să)
  • șișiie
  • șișiiau
  • șișii
  • șișiiseră
șâșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șâșâi
  • șâșâire
  • șâșâit
  • șâșâitu‑
  • șâșâind
  • șâșâindu‑
singular plural
  • șâșâiește
  • șâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiesc
  • șâșâiam
  • șâșâii
  • șâșâisem
a II-a (tu)
  • șâșâiești
(să)
  • șâșâiești
  • șâșâiai
  • șâșâiși
  • șâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • șâșâiește
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâia
  • șâșâi
  • șâșâise
plural I (noi)
  • șâșâim
(să)
  • șâșâim
  • șâșâiam
  • șâșâirăm
  • șâșâiserăm
  • șâșâisem
a II-a (voi)
  • șâșâiți
(să)
  • șâșâiți
  • șâșâiați
  • șâșâirăți
  • șâșâiserăți
  • șâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • șâșâiesc
(să)
  • șâșâiască
  • șâșâiau
  • șâșâi
  • șâșâiseră
șișii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișii
  • șișiire
  • șișiit
  • șișiitu‑
  • șișiind
  • șișiindu‑
singular plural
  • șișiește
  • șișiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișiesc
(să)
  • șișiesc
  • șișiam
  • șișiii
  • șișiisem
a II-a (tu)
  • șișiești
(să)
  • șișiești
  • șișiai
  • șișiiși
  • șișiiseși
a III-a (el, ea)
  • șișiește
(să)
  • șișiască
  • șișia
  • șișii
  • șișiise
plural I (noi)
  • șișiim
(să)
  • șișiim
  • șișiam
  • șișiirăm
  • șișiiserăm
  • șișiisem
a II-a (voi)
  • șișiiți
(să)
  • șișiiți
  • șișiați
  • șișiirăți
  • șișiiserăți
  • șișiiseți
a III-a (ei, ele)
  • șișiesc
(să)
  • șișiască
  • șișiau
  • șișii
  • șișiiseră
Intrare: șâșâire
șâșâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șâșâire
  • șâșâirea
plural
  • șâșâiri
  • șâșâirile
genitiv-dativ singular
  • șâșâiri
  • șâșâirii
plural
  • șâșâiri
  • șâșâirilor
vocativ singular
plural
șișăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișăire
  • șișăirea
plural
  • șișăiri
  • șișăirile
genitiv-dativ singular
  • șișăiri
  • șișăirii
plural
  • șișăiri
  • șișăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șâșâi șișăi șișii

  • 1. tranzitiv popular A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal A foșni ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foșni fâșâi attach_file un exemplu
    exemple
    • Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta șișii, precum și flexiunile având persoana 1 -esc sunt valabile numai pentru sensul (1.).
    surse: dexonline

etimologie:

șâșâire șișăire

  • 1. Acțiunea de a șâșâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi șâșâi
    surse: DEX '98