4 definiții pentru șezământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șezământ2 sn [At: ÎNV. VIN. 33/17 / Pl: ? / E: ședea cf lat sedimentum, fr sédiment] (Îvr) Sediment.

șezământ1 sn [At: (a. 1731) IORGA, S. D. I, 289 / Pl: ~minte / E: ședea + -ământ] (Înv) 1 Ședere (1). 2 Oprire. 3 (Îla) Cu ~ Care este stabil Si: sigur. 4 (Îla) Fără ~ Care este instabil Si: nesigur. 5 Domiciliu (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘEZĂMÂNT s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, oprire, popas, reședință, sălaș, sediment, sediu, ședere.

șezămînt s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. OPRIRE. POPAS. REȘEDINȚĂ. SĂLAȘ. SEDIMENT. SEDIU. ȘEDERE.

Intrare: șezământ
șezământ
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șezământ
  • șezământul
  • șezământu‑
plural
  • șezăminte
  • șezămintele
genitiv-dativ singular
  • șezământ
  • șezământului
plural
  • șezăminte
  • șezămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)