2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui. – Șarpe + suf. -ui.

șerpui [At: DRLU / V: (reg) săr~, ~poi (Pzi: 3 ~oaie) / Pzi: 3 ~ește, (rar) șerpuie / E: șarpe + -ui] 1 vi A forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui (2) Si: (nob) a șerpa. 2 vt A străbate cu linii ondulate.

ȘERPOÍ vb. IV v. șerpui.

ȘERPUÍ, șerpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea (sau a forma în mișcare) o linie unduitoare ca mersul șarpelui; a undui. Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225. Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19. O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104. Luci pe fața mării un fulger șerpuind. Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242. ◊ Fig. Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unoi fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254. ◊ Tranz. În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70. ♦ Tranz. A străbate, a brăzda cu linii ondulate. Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63. – Variantă: șerpói (ALECSANDRI, P. I 237) vb. IV.

A ȘERPUÍ ~iésc intranz. (despre drumuri, râuri etc.) A face cotituri pe parcurs; a-și schimba direcția, formând o linie ondulată, ca mersul șarpelui. /șarpe + suf. ~ui

șerpuì v. a avea un curs întortochiat, a curge în zigzag (cum umblă șarpele); râul șerpuiește.

șerpuĭésc v. intr. (d. șerpe). Înaintez ca mersu unuĭ șarpe, mă întind cu ocolurĭ, curg întortocheat: drumu, rîu șerpuĭește pin munțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șerpuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiésc, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 să șerpuiáscă

șerpuí vb., ind. prez. 3 sg. șerpuiéște, imperf. 3 sg. șerpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerpuiáscă

șerpui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerpuiesc, conj. șerpuiască)

șerpuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Intrare: șerpoire
șerpoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpoire
  • șerpoirea
plural
  • șerpoiri
  • șerpoirile
genitiv-dativ singular
  • șerpoiri
  • șerpoirii
plural
  • șerpoiri
  • șerpoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șerpui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpui
  • șerpuire
  • șerpuit
  • șerpuitu‑
  • șerpuind
  • șerpuindu‑
singular plural
  • șerpuiește
  • șerpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiesc
  • șerpuiam
  • șerpuii
  • șerpuisem
a II-a (tu)
  • șerpuiești
(să)
  • șerpuiești
  • șerpuiai
  • șerpuiși
  • șerpuiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpuiește
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuia
  • șerpui
  • șerpuise
plural I (noi)
  • șerpuim
(să)
  • șerpuim
  • șerpuiam
  • șerpuirăm
  • șerpuiserăm
  • șerpuisem
a II-a (voi)
  • șerpuiți
(să)
  • șerpuiți
  • șerpuiați
  • șerpuirăți
  • șerpuiserăți
  • șerpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpuiesc
(să)
  • șerpuiască
  • șerpuiau
  • șerpui
  • șerpuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerpoi
  • șerpoire
  • șerpoit
  • șerpoitu‑
  • șerpoind
  • șerpoindu‑
singular plural
  • șerpoiește
  • șerpoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiesc
  • șerpoiam
  • șerpoii
  • șerpoisem
a II-a (tu)
  • șerpoiești
(să)
  • șerpoiești
  • șerpoiai
  • șerpoiși
  • șerpoiseși
a III-a (el, ea)
  • șerpoiește
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoia
  • șerpoi
  • șerpoise
plural I (noi)
  • șerpoim
(să)
  • șerpoim
  • șerpoiam
  • șerpoirăm
  • șerpoiserăm
  • șerpoisem
a II-a (voi)
  • șerpoiți
(să)
  • șerpoiți
  • șerpoiați
  • șerpoirăți
  • șerpoiserăți
  • șerpoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerpoiesc
(să)
  • șerpoiască
  • șerpoiau
  • șerpoi
  • șerpoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerpui șerpoi

  • 1. A avea sau a forma (în mișcare) o linie unduitoare, ca mersul șarpelui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: undui 7 exemple
    exemple
    • Între munții cu granitul sur, Arieșul, șoseaua și linia îngustă a trenului șerpuiesc împletindu-se cu poduri de piatră. C. PETRESCU, S. 225.
      surse: DLRLC
    • Apucase pe drumuri ce șerpuiau pe coasta Negrilesii. AGÎRBICEANU, S. P. 19.
      surse: DLRLC
    • O cărăruie mică șerpuiește pe coastă. DUNĂREANU, CH. 104.
      surse: DLRLC
    • Luci pe fața mării un fulger șerpuind, Urmat d-un tare trăsnet. BOLINTINEANU, O. 242.
      surse: DLRLC
    • figurat Ideea măreață a țării șerpuia prin suflete sub forma unor fiori, ce se aninau de nimicurile trecătoare ale ceasului de acum. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv În picioare lîngă sac, se-nțepeni și el, măsurînd cu ochii munții fugari care-și șerpuiau spinările negre în zarea albastră. MIRONESCU, S. A. 131.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin, iar la amiezi sparge și risipește curcubeie. DELAVRANCEA, S. 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A străbate, a brăzda cu linii ondulate.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cîmpiile... păreau o mare de omăt șerpuită ici-colea de dungulițe cenușii, ale cărora capete nu le mai zăreai. CONTEMPORANUL, VI 104.
        surse: DLRLC
      • figurat Fiori reci mă șerpuiră la gîndul că putea fi lipsă o treaptă și să lunec în gol. CAZABAN, V. 63.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Șarpe + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98