2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șerbălui vti [At: ARH. FOLK. VII, 77 / Pzi: ~esc / E: șerb + -ălui] (Trs) 1-2 A sluji (pe cineva sau la cineva).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ȘERBĂLUÍRE s. f. v. șerbălui. [DAR]

șerbăluí, șerbălui, vb. IV (reg.) a sluji.

Intrare: șerbăluire
șerbăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbăluire
  • șerbăluirea
plural
  • șerbăluiri
  • șerbăluirile
genitiv-dativ singular
  • șerbăluiri
  • șerbăluirii
plural
  • șerbăluiri
  • șerbăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șerbălui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerbălui
  • șerbăluire
  • șerbăluit
  • șerbăluitu‑
  • șerbăluind
  • șerbăluindu‑
singular plural
  • șerbăluie
  • șerbăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerbălui
(să)
  • șerbălui
  • șerbăluiam
  • șerbăluii
  • șerbăluisem
a II-a (tu)
  • șerbălui
(să)
  • șerbălui
  • șerbăluiai
  • șerbăluiși
  • șerbăluiseși
a III-a (el, ea)
  • șerbăluie
(să)
  • șerbăluie
  • șerbăluia
  • șerbălui
  • șerbăluise
plural I (noi)
  • șerbăluim
(să)
  • șerbăluim
  • șerbăluiam
  • șerbăluirăm
  • șerbăluiserăm
  • șerbăluisem
a II-a (voi)
  • șerbăluiți
(să)
  • șerbăluiți
  • șerbăluiați
  • șerbăluirăți
  • șerbăluiserăți
  • șerbăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerbăluie
(să)
  • șerbăluie
  • șerbăluiau
  • șerbălui
  • șerbăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)