2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeitui vt [At: ALR I, 1815/59 / Pl: ~esc / E: șaitău1] (Reg) A stoarce la teasc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șeituí, șeituiésc, vb. IV (reg.) a stoarce la teasc.

Intrare: șeituit
șeituit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeituit
  • șeituitul
  • șeituitu‑
  • șeitui
  • șeituita
plural
  • șeituiți
  • șeituiții
  • șeituite
  • șeituitele
genitiv-dativ singular
  • șeituit
  • șeituitului
  • șeituite
  • șeituitei
plural
  • șeituiți
  • șeituiților
  • șeituite
  • șeituitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șeitui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șeitui
  • șeituire
  • șeituit
  • șeituitu‑
  • șeituind
  • șeituindu‑
singular plural
  • șeituiește
  • șeituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șeituiesc
(să)
  • șeituiesc
  • șeituiam
  • șeituii
  • șeituisem
a II-a (tu)
  • șeituiești
(să)
  • șeituiești
  • șeituiai
  • șeituiși
  • șeituiseși
a III-a (el, ea)
  • șeituiește
(să)
  • șeituiască
  • șeituia
  • șeitui
  • șeituise
plural I (noi)
  • șeituim
(să)
  • șeituim
  • șeituiam
  • șeituirăm
  • șeituiserăm
  • șeituisem
a II-a (voi)
  • șeituiți
(să)
  • șeituiți
  • șeituiați
  • șeituirăți
  • șeituiserăți
  • șeituiseți
a III-a (ei, ele)
  • șeituiesc
(să)
  • șeituiască
  • șeituiau
  • șeitui
  • șeituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)