3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeĭcĭ, V. șaĭcă.

ȘÁICĂ, șeici, s. f. (Înv. și pop.) Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., sb. šajka, tc. sayka.

ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] – Din tc. șeyh.

ȘEÍH s. m. v. șeic1.

șaică3 sf [At: GLOSAR REG. / Pl: șăici / E: nct] (Reg) Bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codiriște.

șaică2 sf [At: BÎRLEA, B. 7 / Pl: șăici, șeici / E: mg csajka] 1 (Trs; Buc) Gamelă. 2 (Reg) Cantitatea de mâncare, de apă etc. conținută într-o șaică2 (1). 3 (Reg) Vas de tinichea pentru adus apă. 4 (Buc) Cazan mic. 5 (Reg) Cratiță (1).

șaică1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 262/4 / V: (îrg) șei~ / Pl: ~ice, (reg) șăice, șăici, șeici / E: tc șayka, bg шайка, srb šajka, mg sajka] 1 (Îvp) Ambarcație cu vele sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită mai ales la transportul mărfurilor Si: luntre. 2 (Îvp) Cantitatea de încărcătură conținută într-o șaică1 (1). 3 (Olt; Mun) Șlep1 (1). 4 (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, folosită la pescuit. 5 (Mar) Plută.

șeic1 sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 114 / P: șe-ic / V: (înv) șaih, șeh, ~ih / Pl: ~ici / E: tc șeyh, fr cheik] 1 Căpetenie a unui trib arab sau a unei formațiuni statale arabe Si: emir (6), șerif1 (1). 2 Șef2 (1) al unei comunități religioase la musulmani Si: emir (5), șerifi (2).

ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.

ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh.

ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Învechit și popular) Corabie mică, cu pînze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141. Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302. Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309. ♦ Luntre (făcută de obicei dintr-un trunchi de copac scobit) cu o sirgură vîslă, servind la pescuit; ciobacă. – Pl. și: șeice (HASDEU, I. V. 72).

ȘEÍC, șeici, s. m. Căpetenie a unui trib arab; șef de comunitate religioasă la musulmani. Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298. – Variantă: șeíh (EMINESCU, O. I 144) s. m.

ȘÁICĂ șeici f. înv. reg. Ambarcație cu pânze sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită, mai ales, pe fluvii navigabile pentru transportul de mărfuri. /<sb. šajka, turc. sayka, bulg. šaika

ȘEÍC2 ~ci m. 1) Conducător al unui trib sau al unui stat arab. 2) Șef al unei comunități religioase musulmane. /<turc. šeyh, fr. cheik

șaică f. șalupă turcească pe Dunăre și Marea-Neagră (azi ieșită din uz): înaltele catarturi ale șaicelor OD. [Turc. ȘAYKA].

șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane.

șáĭcă f., pl. e și (ob.) șăĭcĭ și șeĭcĭ (turc. șáĭka, id.; ngr. saika, vsl. bg. šaĭka; rus. šáĭka, cĭutură, găleată). Vechĭ. Un fel de corăbioară pe Dunăre și marea Neagră. Ponton întrebuințat ca bac saŭ la făcut podurĭ pe apă: un pod de șăĭcĭ.

*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șáică (înv., pop.) s. f., g.-d. art. șéicii; pl. șeici

arată toate definițiile

Intrare: șeici
șeici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șaică
șaică1 (pl. șeici) substantiv feminin
substantiv feminin (F79)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeici
  • șeicile
genitiv-dativ singular
  • șeici
  • șeicii
plural
  • șeici
  • șeicilor
vocativ singular
plural
șaică3 (pl. șeice) substantiv feminin
substantiv feminin (F30)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șeice
  • șeicele
genitiv-dativ singular
  • șeice
  • șeicei
plural
  • șeice
  • șeicelor
vocativ singular
plural
șaică2 (pl. șăici) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaică
  • șaica
plural
  • șăici
  • șăicile
genitiv-dativ singular
  • șăici
  • șăicii
plural
  • șăici
  • șăicilor
vocativ singular
plural
Intrare: șeic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeic
  • șeicul
  • șeicu‑
plural
  • șeici
  • șeicii
genitiv-dativ singular
  • șeic
  • șeicului
plural
  • șeici
  • șeicilor
vocativ singular
  • șeicule
plural
  • șeicilor
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeih
  • șeihul
  • șeihu‑
plural
  • șeihi
  • șeihii
genitiv-dativ singular
  • șeih
  • șeihului
plural
  • șeihi
  • șeihilor
vocativ singular
  • șeihule
plural
  • șeihilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șaică

  • 1. învechit popular Ambarcațiune fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • O suflare răcoroasă... legăna încetișor înaltele catarturi ale șăicilor ce se vedeau albind în depărtare cu pînzele lor umflate. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi... s-a pus într-o șaică să treacă la Nicopoli. GHICA, S. 302.
      surse: DLRLC
    • Bate vîntul sălcile Să-mi pornesc șăicile, Să pornească și șaica mea. TEODORESCU, P. P. 309.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciobacă

etimologie:

șeic (persoană) șeih

  • 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298.
      surse: DLRLC
  • 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: