7 definiții pentru ședințoman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman.

ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și f. (Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1), de a discuta mult în cadrul acestora. – Ședință + suf. -oman.

ședințoman, ~ă smf [At: SCL 1961, 116 / Pl: ~i, ~e / E: ședință + -oman] (Rar; irn) 1 Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1). 2 Persoană care are mania de a discuta mult în cadrul ședințelor (1).

ȘEDINȚOMÁN, -Ă s.m. și f. (Peior.) Cel care are mania ședințelor. [< ședință + -man].

ȘEDINȚOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care are mania de a convoca ședințe (fără motiv serios) cu discuții de lungă durată. /ședință + -man


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ședințomán s. m., pl. ședințománi

ședințomán s. m., pl. ședințománi


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ședințoman, -ă, ședințomani, -e adj. (d. oameni) care are mania de a convoca multe ședințe, de a discuta mult în cadrul acestora.

Intrare: ședințoman
ședințoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ședințoman
  • ședințomanul
  • ședințomanu‑
plural
  • ședințomani
  • ședințomanii
genitiv-dativ singular
  • ședințoman
  • ședințomanului
plural
  • ședințomani
  • ședințomanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ședințoman, -ă ședințomană

  • 1. ironic Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (1.), de a discuta mult în cadrul acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Ședință + sufix -oman.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN